Pe fond, la Tribunalul Constanța, acțiunea depusă de prefectul județului Constanța a fost respinsă, dar cum decizia nu a fost definitivă, acesta a depus recurs, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Constanța, pe 7.03.2024. Este vorba de șapte autorizații de construire, pentru care reprezentantul Guvernului în teritoriu a cerut anularea, fiind vorba de malul Canalului Dunăre – Marea Neagră.
Prin cererea înregistrată sub numărul 416/118/2022, pe rolul Tribunalului Constanţa prefectul judeţului Constanţa, în contradictoriu cu primarul comunei Cumpăna, a solicitat, în data de 20.01.2022, în termen legal, anularea a șapte autorizații de construire.
Motivându-şi în fapt cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin Adresa nr. 15078/19.11.2021, a Inspectoratului de Stat în Construcţii – Inspectoratul Regional în Construcţii Sud-Est, înregistrată la Instituţia Prefectului, a fost înştiinţat de faptul că, în urma sesizării instituţiei nr. 2420/2021, au fost efectuate verificări la autoritatea publică locală Unitatea Administrativ-Teritorială Cumpăna, privind respectarea prevederilor legale a certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire emise pentru zona de protecţie a Canalului Dunăre – Marea Neagră.
Reclamantul a arătat că, în urma verificărilor efectuate de către Inspectoratul de Stat în Construcţii – Inspectoratul Regional în Construcţii Sud-Est, în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 din Procedura de control a statului la autorităţile publice locale locale/judeţene privind respectarea prevederilor legale la emiterea autorizaţiilor de construire/desfiinţare, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 456/01.04.2014, a solicitat instanţei de contencios-administrativ competente anularea autorizaţiilor de construire emise de Primăria comunei Cumpăna.
Pe lângă mai multe elemente de nelegalitate invocate, prefectul județului Constanța a precizat și că autorizațiile au fost emise în baza unei documentaţii incomplete, care nu conţin studiul geotehnic, Planul de construcţii subterane, avizul Companiei Naţionale Administraţia Canalelor Navigabile SA Constanţa (cu aprobarea Ministerului Transporturilor).
În cauză, atât Primăria Cumpăna, cât și proprietarii locuințelor au depus întâmpinare, oamenii precizând că au făcut credite bancare pentru a-și construi casele, iar de atunci au trecut peste 10 – 20 ani și aici se află toată agoniseala lor.
Analizând întregul material probator, Tribunalul Constanța a decis să respingă cererea prefectului județului Constanța.
„Or, în speţă, nu s-a dovedit că, prin omisiunile constatate, a fost afectată securitatea construcției astfel edificate, în condiţiile în care, în speţa concretă analizată, se solicită anularea autorizaţiilor de construire după 10 – 22 ani de la emiterea acestora şi recepţionarea construcţiei, timp suficient pentru a se produce orice fel de consecinţe negative ale faptului că documentaţia ce a stat la baza autorizaţiei de construire a fost incompletă. Împrejurarea că ISC sesizează Instituţia Prefectului pentru atacarea autorizaţiei de construire la instanţa de contencios-administrativ în urma controalelor efectuate nu înlătură obligaţia acestei instituţii de a motiva, în fapt şi în drept, cererea de chemare în judecată şi de a propune dovezi în susţinerea acesteia, astfel încât să determine convingerea instanţei că se impune anularea autorizaţiei de construire, raportat la neregulile constatate. Cu atât mai mult se impunea respectarea acestor cerinţe în prezenta cauză în care, analizând situaţia de fapt, pentru a stabili dacă se impune sau nu anularea autorizaţiei de construire analizate, nu poate fi ignorată trecerea unei perioade atât de îndelungate de timp de la data emiterii acesteia. Faptul că legiuitorul a înţeles să nu impună sancţiunea nulităţii autorizaţiei de construire pentru orice neregulă constatată, aspect ce rezultă din aceea că norma ce se regăseşte în art. 12 din legea citată anterior nu este una imperativă, întăreşte concluzia că judecătorul trebuie să analizeze în concret gravitatea şi consecinţele neregulilor constatate şi să dispună în consecinţă. Or, în speţă, nu s-a indicat niciun element concret care să imprime omisiunilor constatate un asemenea nivel de gravitatate şi nici nu s-a indicat o consecinţă efectivă a acestora, timpul scurs fiind mai mult decât suficient în acest sens, astfel însât să se impună sancţiunea nulităţii autorizaţiei de construire. Mai mult, niciunul dintre motivele de pretinsă nelegalitate a acestora nu este apt a fundamenta o acţiune în anularea acestor acte administrative, nefiind subsumat încălcării unui interes legitim public“, potrivit instanței.
Decizia nu a fost definitivă, urmând să se judece recursul.
Liliana BELCIUG
Citește și:
