Există locuri în Constanța unde minunile au loc sub ochii oamenilor, lacrimile se transformă în speranță, suferința în bucurie, iar ziua de mâine devine un crez. În Biserica „Sf. Mare Mucenic Mina” din Constanța, în care slujește preotul Claudiu Banu, faptele bune se întâmplă în fiecare zi. Preotul Banu a ales să se implice cu adevărat în viața comunității în care slujește și a avut curajul să înceapă un proiect extraordinar la Techirghiol înainte să aibă vreun ban în cont. A privit Cerul și L-a rugat pe Dumnezeu să-l ajute. Acest om muncește 365 de zile pe an și face fapte bune în fiecare zi. Discutăm despre o muncă permanentă.
Pentru preotul Banu ziua începe la ora 05.00 și până noaptea nu stă o clipă. Are atâta curaj, energie și răbdare să le facă pe toate. Este optimist și mereu cu zâmbetul pe buze. Am putea spune că este un supraom. El a găsit voluntari care să-l ajute în tot ceea ce face. Are 40 de ani și știe că încă mai are energie suficientă și putere să înceapă și alte proiecte de la zero, din dorința de a lăsa ceva folositor în urma sa.
Preotul Claudiu Banu a ales să fie mai mult decât un părinte care propovăduiește cuvântul Domnului. A decis să-i ajute pe toți cei care îi trec pragul Bisericii. De 5 ani s-a dedicat total așezământului pentru copii abandonați și mame aflate în dificultate de la Techirghiol. Un proiect extraordinar a prins viață după ce preotul s-a visat înconjurat de copii. Acum acest așezământ, construit exclusiv din donați, urmează să fie dat în folosință. Abia în primăvara anului viitor copiii se vor putea bucura de tot ce a reușit să facă preotul Banu pentru ei. Lucrările sunt aproape gata. În momentul de față preotul mai are nevoie de fonduri pentru a putea continua lucrările, dar este convins că va găsi oamenii potriviți care să înțeleagă importanța acestui proiect.
Preotul, care face fapte bune tot timpul anului, are proiecte extraordinare pentru Constanța! Parohul vrea să facă un Spital de Pediatrie și un Centru pentru vârstnici. Părintele Claudiu Banu ne-a mărturisit, în cadrul unui interviu Focus Press, cum a fost gândit proiectul de la Techirghiol, cine a contribuit la ridicarea și dotarea așezământului, dar și în ce stadiu sunt lucrările. O inimă sinceră deschide inimile și buzunarele multor oameni, susține preotul Banu. Părintele a reușit anul acesta să facă și un concert caritabil pentru o familie rămasă pe drumuri și a ajutat-o să-și găsească un adăpost. Este tot timpul alături de enoriași și îi sprijină cu tot ce poate. Preotul Banu este un exemplu pentru noi toți, inclusiv pentru cei care critică în mod constat slujitorii Domnului.
Merită menționat faptul că Biserica Ortodoxă Română (BOR) se implică mereu în viața comunității, dar și în criza COVID-19. Înainte de instaurarea stării de urgență, imediat ce autoritățile au ridicat nivelul de alertă cu privire la pandemia de coronavirus, Biserica s-a pregătit pentru a preîntâmpina o eventuală criză umanitară. În toată țara, parohii, mănăstiri, episcopii și arhiepiscopii ajută fiecare la capacitatea sa, coordonându-se la nivel de eparhie. Oferă sprijin spiritual și consiliere, dar și hrană caldă pentru lucrătorii medicali și vamali, pentru vârstnici, persoane fără venituri și persoane aflate în carantină.
Mai multe eparhii au achiziționat aparatură medicală pentru spitalele locale și dau un impuls efortului de strângere de fonduri pentru acestea, devenind astfel un catalizator social al eforturilor de sprijin în pandemie. Toate acestea reflectă solidaritatea Bisericii cu cei bolnavi, vârstnici și vulnerabili, dar și „prețuirea deosebită față de toți cei care, în frunte cu medicii, lucrează în spitale și în alte așezăminte medicale”. Arhiepiscopia Tomisului a ajutat constănțenii în pandemie cu 100.000 de euro. Mii de persoane izolate au primit hrană, iar preoții au slujit neîncetat chiar și pentru carantinații de la Techirghiol. De altfel, slujitorii Domnului au donat în nenumărate rânduri sânge pentru bolnavii aflați în spitale.
Luați-vă răgazul să-l ascultați pe preotul Banu, un om care a reușit să transforme visele multora în realitate. Este mereu dispus să-și ajute semenii și să lase ceva bun în urma sa. Părintele Banu a îmbrăcat și a hrănit multe suflete neputincioase. Pe preotul Banu îl găsiți mereu la Biserica „Sf. Mare Mucenic Mina” sau la Așezământul de Copii Abandonați și Mame aflete în dificultate “Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” din Techirghiol.
Reporter: Spuneați recent că puteți scrie un roman despre întâmplările din ultimii cinci ani de la șantierul Așezământului de Copii Abandonați și Mame aflete în dificultate “Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare” din Techirghiol, un vis, un obiectiv social-filantropic, un proiect ambițios pentru aceste vremuri dificile. Care este povestea acestui așezământ ridicat exclusiv din donații? Cum a început totul?
Preotul paroh Claudiu Banu: Într-adevăr pare o poveste, dar este o poveste reală. Am avut un vis, un simplu vis. Eram înconjurat de foarte mulți copii. Nu am înțeles după ce m-am trezit, după acea noapte, ce înseamnă acel vis decât la o săptămână după acel vis când terenul pe care este făcut acest așezământ mi s-a oferit mie pentru a-mi face o casă. Persoanei care mi-a oferit acest teren i-am propus să facem un așezământ pentru copii abandonați și mamele aflate în dificultate. Acea persoană a rămas impresionată de gândul meu. Nu numai că am donat acel teren parohiei unde sunt paroh, dar mai mult de atât acea persoană mi-a fost și îmi este alături de acum cinci ani până în prezent și este principalul sponsor în edificarea acestui așezământ. De ce Sf. Cuvios Arsenie? După ce am întocmit documentele pentru teren, actul de donație, eu fiind din Techirghiol, m-am dus la părintele Arsenie, de data aceasta la mormânt, cu câteva întrebări. Ce să fac mai departe? Fiind la mormântul părintelui Arsenie o doamnă a venit și mi-a dat în dar un tablou cu părintele Arsenie, care este acum la biserică la noi, pur și simplu dându-mi-l. Și atunci am înțeles că acest așezământ trebuie să fie ridicat în cinstea Sf. Arsenie Cel Mare. Așezământul ce copii abandonați și mame aflate în dificultate din Techirghiol este un vis care s-a împlinit.
Rep.: De ce acest așezământ dedicat copiilor? De ce nu un spital sau un alt proiect? Ce v-a determinat să urmați acest vis pe care l-ați avut?
Preotul paroh Claudiu Banu: Acum 5 ani vizitasem, printr-un proiect numit caravana Sf. Mina, în parohia noastră, toate așezămintele sociale din județul nostru, inclusiv Spitalul Județean. În spital există câteva cămăruțe unde există copiii abandonați. M-au mișcat foarte mult acei copii. M-am gândit la vremea aceea că ar trebui să nu mai avem copii abandonați la noi în județ. Văzându-i acolo, cum stau în acele cămăruțe, m-am gândit că acest așezământ este binevenit pentru cei care sunt în abandon. Ulterior am constatat, prin practică, faptul că există și mame care sunt abuzate, mame care au copii, mame care sunt însărcinate și sunt alungate de către soți, de către familie, nasc copii și nu au casă. M-am gândit ca acest așezământ să fie dedicat și acestor mame, pentru a preveni avortul și abandonul copiilor. Este foarte important să mergem la cauza unui abandon să vedem de ce un copil este abandonat. Dacă oferi infrastructura necesară este posibil să nu mai ajungem la abandon.
Rep.: V-ați asumat o mare responsabilitate. Dacă ar fi să dați timpul înapoi, să fiți în acel moment zero, ați lua-o de la capăt?
Preotul paroh Claudiu Banu: În anul 2014, când am fost hirotonit preot, eu fiind deja diacon de multă vreme, în momentul în care am devenit preot mi-am asumat această cruce. Preoția nu înseamnă numai slujire, ci și implicare în viața socială. Dacă ar fi să retrăiesc acel moment de un milion de ori aș face același lucru sau poate mai mult. Aș face mai mult decât am făcut, pentru că îmi dau seama că aș fi putut să fac mai mult. Poate din teamă sau din neputință sau din vreo slăbiciune n-am putut să fac atât cât mi-am propus. Cu siguranță aș face același lucru.
Rep.: În ce stadiu sunt lucrările, pentru că ele continuă chiar și în ciuda pandemiei și vremii neprielnice și din câte știm acolo chiar se respectă toate cerințele impuse de legislația în vigoare? Cât mai aveți până veți reuși să terminați acest așezământ?
Preotul paroh Claudiu Banu: Interiorul este finalizat în proporție de 95%. Mai sunt mici retușuri de făcut. În interior suntem gata. Am adus ultimii patru paleți de mobilă din Târgu Mureș. În total 14 paleți de mobilier au fost aduși la așezământ. Urmează să instalăm întregul mobilier pentru așezământ. Mai avem în exterior de dat decorativa. Din cauza vremii am sistat această operațiune, pentru că nu se poate da decorativa pe perioada rece sau când plouă. Mai avem de luat cele două centrale pentru așezământ în interior și de făcut gardul și amenajat curtea. Materialele le-am procurat, le-am achitat în proporție de 50%, urmând să achităm și restul de manopere. Am încercat să chivernisesc lucrurile în așa fel încât în viitorul apropiat să încerc să iau și cele două centrale care costă destul de mult, în jur de 50.000 de lei. În martie urmează, din ce am înțeles de la Primăria din Techirghiol, să fim racordați și la gaze. Urmează să facem și scurgerea centralizată. Noi am făcut toată instalația. Ușor-ușor ne îndreptăm către final.
Rep.: O perioadă ați fost nevoit să solicitați unui apropiat să vă împrumute aproape lunar cu sume diferite de bani. Cum ați reușit să-l determinați să devină sponsor pentru ridicarea așezământului?
Preotul paroh Cladiu Banu: Este foarte important că îmi adresați această întrebare. Îmi dau seama acum că în acești 5 ani de când am început acest așezământ ridicat din donații și din sponsorizări de fapt eu nu am convins pe nimeni să ajute. Nu am cerut nimănui. Este un lucru la care m-am rugat foarte mult. Eu nu mă pricep să cer. Când am devenit preot așa am și spus că am un mare defect, adică nu știu să cer ajutor. Întotdeauna l-am rugat pe Dumnezeu să ceară în locul meu și a făcut-o Dumnezeu așa de bine, mult mai bine decât aș fi putut să o fac eu, încât mi-a adus în cale oameni la momentul potrivit. Nu când poate voiam eu. Acei oameni au venit în mod providențial și au rezolvat anumite situații, mă refer strict la acest așezământ, anumite etape destul de grele în edificarea acestui bloc și cei care au făcut o construcție, care au amenajat un apartament, știu foarte bine despre ce vorbesc. Imaginați-vă că am reușit să obțin o sponsorizare de 100 de mii de lei, constând în mobila pentru acest așezământ, bani care ar fi trebuit să-i am să cumpăr mobila. Banii au venit sub forma mobilierului, mobilier de calitate de la Mobexpert. Firmele Mobexpert și Mureș Mex, o familie foarte frumoasă, familia Slave din Târgu Mureș, au auzit despre acest proiect și au sponsorizat acest așezământ cu mobilierul pentru partea de living, bucătărie, bibliotecă. O familie de avocați din Constanța au sponsorizat cu mobilierul pentru dotarea dormitoarelor, cele 32 de paturi, 18 șifoniere. Vor fi rezidenți destui în acest așezământ și noi trebuie să le satisfacem toate nevoile. Instalațiile termice, sanitare, geamurile. Sunt 104 ferestre. La momentul potrivit eu doar atât am spus: “Doamne, ajută-mă!” Am cerut la modul real. Am comunicat cu Dumnezeu: “Doamne, scapă-mă din nevoia asta să fac mai departe”. Gândul meu a fost de la bun început pentru a face acest așezământ din toată inima mea și cred că bătăile inimii au avut un ecou real în cei care au venit și au sprijinit. Este foarte important să stai să te frămânți. Ba la biserică, ba acasă, ba la așezământ, unde eram în drumurile mele. Mă gândeam ce fac mai departe și am primit un telefon de la X că vrea să ajute și s-au găsit modalități de a merge mai departe și de a realiza până la acest moment acest așezământ. De aceea niciodată nu au fost deprimat sau descumpănit că nu o să pot să-l fac, deși pe parcurs mi-am dat seama la ce m-am înhămat. Cel mai greu mi-a fost când am văzut groapa unde urma să fie turnată fundația.
Rep.: Ce v-ați spus atunci?
Preot paroh Claudiu Banu: Unde m-am băgat! Eu nu am făcut în viața mea o construcție. Nu am știut cu ce se mănâncă. Drept dovadă că atunci când am turnat talpa clădirii eu am crezut că aceea este fundația. Constructorul de la aceea vreme a râs de mine și mi-a zis că mai avem până la cota zero. A urmat elevația și la final a turnat cota zero. Când am văzut câte zeci de mașini de beton au intrat și câte tone de fier au intrat și câtă scândură, pentru a face cofrajul, atunci mi-am dat seama la ce m-am înhămat și mi-am spus “Doamne numai tu poți să faci ceea ce ai de făcut mai departe, prin oameni, pentru că pe mine mă depășea”. Probabil că am fost un liant între oameni pentru a face bine celorlalți oameni. Cel mai important sponsor – Grupul de firme Zip Escort- care a fost de la bun început lângă mine și este în continuare și m-a ajutat foarte mult, mi-a spus că am reușit să adun oameni laolaltă pentru acest proiect și alte proiecte care s-au făcut în parohia aceasta. Cred că, zic eu, o inimă deschisă poate să zidească ziduri mari și groase. O inimă sinceră și un gând sincer deschide inimile și buzunarele multor oameni. În Constanța sunt foarte mulți oameni care au posibilitatea să facă și de multe ori poate din teamă sau din gândul că nu se face ceea ce se propune au reticență, dar îi invit să vorbim. Vreau să vorbim pentru că așa am reușit să fac lucruri și nu ne oprim aici. Așezământul de la Techirghiol nu este primul și ultimul proiect de anvergura asta. Sunt multe surprize pe care vreau să le fac. Eu am 40 de ani și mai am timp să mai lucrez.
Rep.: Ce urmează după acest așezământ? Spuneați de suprize. La ce să ne așteptăm în perioada următoare? Ce alt proiect veți începe?
Preot paroh Claudiu Banu: Am două gânduri pe care Dumnezeu vreau să mi le împlinească. Am vrut să încep al doilea proiect concomitent cu acesta, dar m-a smerit Dumnezeu și mi-am spus să-l termin pe acesta, să-l dau în folosință și îl voi începe și pe celălalt. Am în plan un așezământ pentru persoane vârstnice. Al treilea proiect se referă la un Spital de Pediatrie, pentru copilași, în Constanța. Acestea ar fi cele trei proiecte mari pe care aș vrea să le fac în anii aceștia pe care îi am de petrecut pe pământul acesta. Deși sunt proiecte ambițioase și mari eu cred că se vor face așa cum am avut credința de la bun început. Presa a fost un aliat al meu foarte important în acest proiect și mulțumesc tuturor din această branșă, în frunte cu dumneavoastră, care de fiecare dată a făcut articole care m-au ajutat în a face cunoscute proiectele din parohia noastră, nu persoana mea. Eu nu sunt important deloc. Importanți sunt oamenii, comunitatea care gravitează în jurul acestei parohii și facem împreună aceste lucrări. Eu le inițiez, le povestesc, le împărtășesc și ele se înfăptuiesc prin jertfa oamenilor care vin alături de mine și cu care relaționez foarte bine. Așezământul de bătrâni vreau să-l facem pentru că mi-a cerut un bătrân. El mi-a spus că îi place proiectul pentru copii, dar și că la bătrâni nu se gândește nimeni și mi-a dat temă. Spitalul de Pediatrie este o necesitate firească în municipiul și în județul nostru și dacă biserica trebuie să-l facă atunci o să-l facă. Cu voia lui Dumnezeu se va întâmpla.
Rep.: De aceea vă întrebam la început de ce un centru pentru copii și nu un spital sau un alt proiect. Însă văd că intenționați să faceți lucruri minunate și foarte frumoase pentru comunitate și aș vrea să ne spuneți dacă ați stabilit și în ce zone vor fi așezământul pentru bătrâni și spitalul pentru copii?
Preotul paroh Claudiu Banu: Unde o să rânduiască Dumnezeu așa cum a rânduit și acest așezământ pe acel teren, în Techirghiol. Menționam când am sfințit locul că nu există sursă de finanțare. Am din umeri și am privit către cer. Aveam zero lei în cont. Așa am început proiectul, fără nicio finanțare. Acum deși pare greu de crezut chiar așa s-a întâmplat și pe parcurs lucrurile s-au dezvoltat în cei cinci ani așa cum le vedem acum. Dumnezeu a rânduit și rânduiește toate în lumea aceasta. De multe ori să ne punem nădejdea în Dumnezeu. El lucrează întotdeauna prin oameni. Prin îngeri păzitori extraordinari El face lucrurile să devină posibile. Lucrurile imposibile devin posibile. Eu am înțeles-o în ridicarea acestui așezământ. Probabil că a contat foarte mult că sunt transparent cu toți sponsorii. Am numărul lor și le transmit în timp real pe WhatsApp tot ce se întâmplă în acel așezământ. Prin presă am comunicat fiecare etapă și am făcut public tocmai în acest scop, nu cum au înțeles anumite persoane. Nu am nevoie să mă promovez pe mine, dar eu trebuie să fiu transparent pentru că reprezint biserica, parohia unde eu slujesc ca preot și reprezint comunitatea care se agită în tumultul acesta de întâmplări și situații din societatea noastră. Biserica se implică în societatea din care facem parte toți. Eu sunt doar un exemplu. Sunt zeci de preoți din municipiul nostru, din județul nostru, din țara noastră care se implică în comunitățile lor, dar fiecare cât și cum poate în funcție de cum rezonează cu oamenii din comunitățile lor și cu posibilitatea pe care oamenii o au. Este foarte important să înțeleagă și comunitatea unde preotul păstorește că preotul nu poate face singur nimic. Noi suntem angajați în parohia unde noi activăm, dar fără donații, fără sponsorizări și fără a încasa niște sume de bani, noi nu putem să facem mai departe. Spuneați mai devreme că în perioada aceasta grea de pandemie am continuat lucrările. Așa este. Și noi am simțit această perioadă cu vârf și îndesat. Veniturile s-au diminuat foarte mult, dar Dumnezeu ne-a arătat că putem lucra mai departe. Și eu am rămas surprins. Chiar vorbeam cu apropiații că mă mir că, deși pandemia mi-a încetinit ritmul, noi am lucrat și nu am stat. Fiecare leuț l-am drămuit după ce am plătit impozite către stat. Bisericile achită impozite la stat. Parohia noastră achită în jur de 17.000 de lei lunar impozite către bugetul de stat. După ce am achitat salariile, utilitățile și toate cheltuielile pe care le are orice entitate toate fondurile au fost distribuite către acest așezământ și alte proiecte pe care noi le-am mai făcut în cadrul parohiei. Cum am putut să o facem? Și eu mă mir de foarte multe ori.
Rep.: Ce înseamnă acest proiect pentru dumneavoastră și cum l-ați gândit?
Preot paroh Claudiu Banu: Acest proiect înseamnă al cincilea copil al meu. Un proiect în care am crezut foarte mult, deși acum cinci ani foarte puțini mi-au dat șanse de reușită. Mulți mi-au spus că nu știu la ce m-am înhămat, dar după cinci ani când văd așezământul știu că mă despart câteva luni de inaugurare și sunt anumite chestii care nu mai țin de mine să-i fac inaugurarea. Mă refer la racordarea așezământului la toate utilitățile, vremea care nu îmi mai permite să mai lucrez, deși eu am toată infrastructura creată pentru a lucra. Am realizat că noi, oamenii, suntem buni. Mai sunt oameni buni. În societatea în care trăim, secularizată și cu foarte multe greutăți, deznădăjduită pe alocuri, eu vă transmit că lumea este bună, iar oamenii sunt buni. Dacă o anumită categorie tinde să devină negativistă, pesimistă, eu vă asigur că lumea este bună. În ciuda pandemiei și în ciuda oricărei greutăți din punct de vedere social și economic, pentru că se întrezărește o perioadă grea, eu cred că a mai rămas ceva bun în noi. Acel lucru bun din noi ne face și ne întărește să mergem mai departe. Toate acestea ne guvernează Dumnezeu prin pronia și prin grija sa ne ajută pe noi, oamenii, să avem puterea să trecem mai departe.
Rep.: Dar cum ați gândit acest proiect?
Preotul paroh Claudiu Banu: Ca rezidență el este gândit așa: 9 garsoniere și 3 apartamente, cu 2 camere, cu băi. Confortul este maxim și dotarea este maximă. Așezământul este dotat cu sistem de avertizare în caz de incendiu și monitorizare și tot ceea ce înseamnă televiziune, internet. Întreg sistemul și montajul ne-a fost asigurat de Intersat. Avem sistem de monitorizare și pază asigurat de către Zip Escort și Zip Security Sistems. Sunt 42 de camere video în tot așezământul. Noi am încercat să dotăm așezământul cu tot ceea ce trebuie dotat pentru a fi în deplină siguranță. Așezământul este în regim hotelier să zic așa. Inițial l-am gândit pentru 50 de rezidenți. Stând în fiecare cameră și gândindu-mă cum ar putea să stea un copilaș cu mama, am redus numărul la 32 de rezidenți pentru a putea să stea lejer. Cinzeci de rezidenți ar fi fost înghesuiți. Sunt paturi suprapuse. Nu aș vrea să creez senzația aceea de armată, de concentrare. Vreau să fie un spațiu aproape de familie și să se simtă bine cei care vor sta acolo. Apartamentele cu 2 camere sunt cu 5 paturi, pentru o mamă cu 4 copii. Sunt și camere cu un singur pat și un pătuț pentru un bebeluș, pentru o tânără mămică, alungată de acasă, însărcinată, care poate să aibă rezidență acolo. Noutatea acestui așezământ este acela că nu au limită de ședere. Ei pot să stea în acest așezământ până când vor putea să se repună pe picioare, un loc de muncă, o situație stabilă. Ei nu vor veni pentru o perioadă determinată, ci până când vor putea să aibă o situație stabilă. Discutăm despre incluziune socială. Copiii vor merge la grădiniță, la școală, iar pe mame le vom reîncadra în câmpul muncii, pentru a fi utile atât lor dar și societății. Este foarte important să învățăm să ne și includem în societatea în care trăim. Ador vorba aceea japoneză care spune că nu-i da omului peștele să-l mănânce, ci să-i dai undița ca să învețe să pescuiască. Asta vreau să-i învăț pe cei care vor avea acolo rezidență, respectiv să învețe să pescuiască pentru a-și asigura în fiecare zi traiul.
Rep.: Asta înseamnă că se vor gospodări singuri sau vor primi ajutor?
Preot paroh Claudiu Banu: Vor primi și ajutor din partea voluntarilor, dar este foarte important să depună eforturi pentru a se gestiona singuri așa cum noi ne gestionăm în casa noastră. Nu ne face nimeni curat și nu ne gătește nimeni. Noi ne gătim și noi ne facem curat. Ei se vor îngriji acolo ca o casă a lor. Își vor găti, vor face curat în mod organizat.
Rep.: Ați identificat anumite cazuri care ar putea să stea la Techirghiol?
Preot paroh Claudiu Banu: Am început în urmă cu cîteva luni să facem această listă, dar am sistat-o. Aș vrea să văd totuși finalizat așezământul. Este posibil să avem o urgență de a lua o mămică împreună cu ai săi copii și să nu am posibilitarea de ai pune acolo. Nu aș vrea să dau speranțe false. De aceea am considerat că facem totul pe etape. Întâi să-l termin, să curgă apa la robinet, să fie cald în așezământ, totul făcut la cheie. Mai apoi, în etapa a doua, în colaborare cu psihologii voluntari pe care îi avem, medici și avocați să facem un sistem prin care să aducem aceste familii monoparentale în acest așezământ și pe copii.
Rep.: Vor beneficia și copii din afara județului?
Preot paroh Claudiu Banu: În principal vor fi rezidenți din județul și din municipiul Constanța, mai apoi dacă sunt solicitări și din afara județului, dacă nu vor mai fi solicitări din județul nostru, îi vom primi și pe aceea, dar în principal cazuri din Constanța.
Rep.: Întrebam pentru că pentru acest așezământ au contribuit și oameni din afara județului. Ați amintim de cei din Târgu Mureș care v-au sprijinit cu tot ceea ce a fost necesar din punct de vedere al mobilierului, inclusiv transportul a fost graduit, nu doar mobilierul donat.
Preot paroh Claudiu Banu: Transportul a fost asigurat de domnul Lascu, apropiat al bisericii noastre. Dânsul ne-a facilitat transportul mobilierului de la Târgu Mureș până aici de două ori. Mobilierul a fost adus în două tranșe. Binele nu-l faci cu măsură. Oricine este binevenit. De aceea nu vom avea vreo modalitate de a selecta. Cei care vor avea rezidență trebuie să conștientizeze că este necesar să fie și responsabili, pentru că acest așezământ s-a făcut cu foarte multă trudă și multă jertfă. Noi acasă avem grijă de casa noastră și acest așezământ va fi casa lor și se cuvine să aibă grijă de casa lor.
Rep.: Ce dificultăți ați întâmpinat până acum și cum ați reușit să surmontați toate aceste mici piedici?
Preotul paroh Claudiu Banu: Singurele piedici au venit din partea celor care mi-au promis că mă ajută și nu au mai făcut-o. Din păcate a fost cineva care a promis că o să doneze parchetul și când a venit momentul să ia parchetul mi s-au lungit urechile din cauza așteptării. Dacă mi-ar fi spus că nu mai are posibilitate aș fi înțeles, dar faptul că nu mi-a mai răspuns la telefon nu a fost tocmai corect. Dumnezeu a reușit și a rezolvat. O altă persoană i-a luat locul. A venit și a luat parchetul și ne-a ajutat cu sponsorizarea. Au fost momente ispititoare. Piedici le-am numit, dar am învățat să trec peste ele și mi-am dat seama că dacă acum sunt refuzat mâine voi primi tot concursul din partea altei persoane. Dumnezeu a făcut în așa fel încât dacă s-au închis anumite uși s-au deschis altele. De aceea pot spune că nu am fost disperat și am această putere de a merge mai departe, pentru a rămâne după noi ceva bun. Mulți oameni m-au întrebat de ce am făcut acest așezământ și care este scopul. Le-am spus că nu am un scop anume, dar încerc prin aceste proiecte din parohia noastră să mai alinăm suferințele unor oameni cât putem de mult. Este foarte important, prin aportul nostru, să lăsăm o urmă pozitivă în lumea prin care noi trecem, să lăsăm ceva care va alina suferința multor oameni.
Rep.: Ce lecție ați învățat în tot acest timp, în toți acești cinci ani, referitor la așezământ? Spuneați că au fost multe momente mai bune sau mai puțin bine, dar care a fost lecția cea mai importantă pe care ați învățat-o?
Preot paroh Claudiu Banu: Să nu deznădăjduiești. Să fii optimist, pozitiv. Niciodată să nu-i judeci pe oamenii care nu mai pot să te ajute și să-i îmbrățișezi la fel de mult cum o făceai înainte. Să mulțumești celor care te-au ajutat. Să te rogi mai mult la Dumnezeu pentru cei care au venit în sprijin. Vreau să vă spun că am în cap un pomelnic foarte mare și îi pomenesc pe fiecare pentru a mulțumi. Dacă până acum, un an sau doi, aveam pe foaia de hârtie ctitorii care au făcut acest așezământ acum îi am mental. Îi am în memorie pe toți. Nu mai am nevoie de hârtie și îi pomenesc pe fiecare, pentru că până la urmă sunt preot și aceasta este modalitatea de a mulțumi celor care au jertfit pentru a face bine în comunitate. Este un așezământ cu scop filantropic, nu comercial. Am învățat că este important să mă rog la Dumnezeu, pentru cei care s-au jertfit, pentru a le da sănătate, să-i întărească și să meargă mai departe, pentru că vremurile sunt destul de interesante, ispititoare și grele pentru mulți. Deznădejdea, depresia o vedem din ce în ce mai mult, deși un creștin autentic nu este depresiv, pentru că îl are pe Dumnezeu alături. L-am simțit de foarte multe ori pe Dumnezeu în acest proiect, pentru că este cel mai mare proiect din parohia noastră. Dacă am avut un gram de deznădejde mi-am dat seama că acea deznădejde a fost alungată prin dragostea celorlalți. Nu m-am simțit niciodată singur. De fiecare dată când am întâmpinat o dificultate nu au trecut 24 de ore și s-a rezolvat. Chiar îi spuneam soției, pentru că este cea mai bună confidentă a mea, duhovnicului și celorlalți care îmi sunt alături, faptul că s-a întâmplat ceva miraculos. Îmi trebuia cutare lucru și prin minune s-a rezolvat. Mi-am dat seama că Dumnezeu nu te lasă niciodată. Trebuie doar să-L rogi și să ai răbdare. În ziua de azi uităm să mai avem răbdare. Răbdarea astăzi este cea mai mare virtute. Am avut răbdare și iată-ne astăzi la acest moment.
Rep.: Spuneați că 95% acest așezământ este gata. Când anume credeți că veți reuși să-l dați în folosință?
Preot paroh Claudiu Banu: Planul inițial era ca în vara aceasta să-i facem inaugurarea. Momentul lockdown-ului și pandemia din martie încoace ne-a încetinit foarte mult cu finalizarea acestui așezământ. Următoare perioadă era decembrie anul acesta, dar vremea și faptul că nu am reușit să amenajez curtea și n-am putut să dau decorativa din cauza vremii neprielnice mă împinge în primăvara anului 2021. Asta mai am de făcut, să dau decorativa la această clădire. Fără o vreme caldă nu pot să o fac. În aprilie va fi inaugurat acest așezământ, în funcție și de racordarea la gaze, racordarea la scurgerea orașului. Sunt singurele chestiuni care mai trebuie făcute. Am depus toate documentele pentru avizare. De când am început acest așezământ, jumătate din greutate a reprezentat-o documentele. Așezământul are o scară exterioară metalică impusă de Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU). Pentru a lua avizul ISU a trebuit să facem o confecție metalică și a costat destul de mult această confecție metalică, respectiv 30.000 de lei, care leagă zona de parter de etajul II. Este scara de incendiu exterioară. Este foarte bine că ne-a impus-o ISU. Nu m-am supărat. Doamne ferește! Am respectat tot ce ne-a spus ISU să facem. Inclusiv sistemele de avertizare, senzori de fum în toată clădirea. Proiectul s-a respectat întru totul. Nu am făcut o etapă până nu am obținut autorizații. Totul este făcut ca la carte. Nu am făcut rabat la calitate, deși poate a fost mai costisitor. Totul s-a făcut prin contabilitate, cu societăți comerciale. Nu am făcut nimic la negru. Am lucrat așa cum se lucrează în orice proiect.
Rep.: Spuneați că fără fapte credința este moartă și că nu aveți nevoie de felicitări, ci aveți nevoie de ajutor pentru a duce la final această sfântă lucrare. Concret, ce vă lipsește acum pentru a termina acest așezământ?
Preotul paroh Claudiu Banu: Credința fără fapte este moartă, o spune chiar Sfânta Scriptură. Faptele noastre ne dovedesc credința noastră. Revenind la aspectul pecuniar, la partea financiară a acestui proiect, mai trebuie să cumpărăm cele două centrale. Am mers la mai multe societăți comerciale și am rămas la societatea Bavaria să facă o ofertă. Cele două centrale, cu bazine de apă de 300 de litri fiecare, pompe și tot ce este necesar, costă undeva la 47.000 de lei. Apoi mai avem de făcut gardul și curtea. Încă nu am primit din partea constructorului un deviz. Vom facem public pe pagina de socializare, așa cum am făcut de fiecare dată, care este devizul pentru gard și pentru curte. În interior totul este achiziționat. Materialele sanitare sunt plătite. Manopera este achitată. În exterior mai avem de plătit undeva la 20.000 de lei. Mai rămân centralele, gardul și curtea. Eu estimez că nu mai mult de 150.000 de lei.
Rep.: Bani care nu îi aveți?
Preot paroh Claudiu Banu: Nu am avut niciodată banii aceștia. La nicio etapă a proiectului nu am avut bani, să mă bazez pe ceva. Mă bazez pe Dumnezeu că va rândui și va rândui. Așa se va întâmpla.
Rep.: Ați lansat un apel la administratori și contabili din toate colțurile țării și nu numai să se unească pentru a face o faptă bună. De ce doar administratorii și contabilii?
Preotul paroh Claudiu Banu: Suntem la final de an financiar. Cei care sunt administratori și contabili pot direcționa ca sponsorizare, noi am făcut public un contract de sponsorizare care se deduce, nu plătesc de la ei. Banii, decât să facă o „donație” către bugetul de stat, îi pot direcționa către acest proiect filantropic, o sumă de bani fiecare, cum își calculează în firmele lor și pot sprijini finalizarea acestui așezământ, așa cum au făcut-o și ceilalți sponsori în cadrul acestui proiect. Un număr micuț de firme au sprijinit proiectul și îi îndemn pe ceilalți administratori și contabili să comunicăm și eu le arăt ce s-a făcut. Transparența este nu numai din punct de vedere al actelor, ci inclusiv cu justificarea cheltuielilor. Eu justific inclusiv ce fac cu acei bani. De aceea sunt câteva societăți comerciale care au rămas de acum 5 ani alături de noi. Dacă nu ar fi avut încredere nu ar fi rămas alături lângă mine și vor rămâne mai departe alături de mine și în alte proiecte, pentru a aduce o alinare celor care sunt în suferință.
Rep.: Cine v-a sprijinit în tot acest timp, pentru că nu v-a fost ușor și drumul a fost destul de lung?
Preot paroh Claudiu Banu: Grupul de firme Zip, societățile comerciale Mobexpert, Magenta, Mureș Mex pe care am voie să le spun, că sunt și care nu am voie să spun și trebuie să le țin în taină. Un lucru surprinzător și plăcut a fost domnul Gheorghe Becali.
„M-am trezit cu domnul Becali la Biserică, într-o duminică, la slujbă”
Rep.: Cu ce v-a sprijinit dânsul?
Preot paroh: Claudiu Banu: Cu o sumă generoasă, cu 50.000 de euro. Dânsul a venit într-un moment destul de greu, când aveam nevoie de o sumă mai mare de bani și donația dumnealui m-a ajutat să îmbrac clădirea cu ziduri și să fac izolația termică. Era o vreme friguroasă, așa cum este acum și aveam scheletul clădirii și constructorul mi-a spus că dacă punem zidurile este păcat să nu izolăm clădirea, pentru că intrăm în iarnă și se deteriorează zidul. M-am trezit cu domnul Becali la Biserică, într-o duminică, la slujbă. Și mi-a spus că a auzit că fac un așezământ de copii și că vrea să mă ajute. Mi-a spus să-l suni miercuri și mi-a dat numărul dumnealui. L-am sunat miercuri și mi-a transmis numărul de telefon al avocatei dumnealui. Am sunat pe doamna avocat, i-am transmis datele parohiei și mi-au transmis această sponsorizare care ne-a făcut să mergem mai departe și am reușit să lucrăm. I-am transmis apoi dosarul cu justificări. Așa am relaționat cu fiecare entitate. Trei persoane sunt foarte importante. Mai este un domn, dar nu am voie să-i spun numele. Firma pot să o spun. Este vorba despre societatea Baron, hotelul Royal. M-a sprijinit foarte consistent în momentul în care trebuia să punem instalațiile. Este o minune. Trebuiau montate ferestrele. Am reușit să izolăm clădirea și următoarea etapă erau interioarele. Trebuiau puse ferestrele, 104 ferestre. Devizul era undeva la 70 de mii de lei. Toate instalațiile (termică, sanitară, electrică) erau în jur de 160 de mii de lei. Deci, 230 de mii de lei. Era musai să fac toate aceste lucrări. Firmele, constructorii cu care noi am încheiat contractele ne-au spus că ei pun ferestrele, dar durează 3-4 luni, perioadă în care trebuia să achit suma. Iar eu mă uitam în contul parohiei și erau vreo 20 de mii de lei. Până la 230 de mii de lei era o diferență mare. Trebuie să ne facem înțeleși. Fără bani nu poți să le faci oricât am fi noi de visători. Aici mă înțeleg foarte bine colegii mei preoți că fără bani nu poți să le faci. Peste tot unde te duci se cer bani. Nimeni în ziua de azi nu mai face gratuit. Se cer bani și lucrările trebuie plătite. Materialele de construcție trebuie plătite. Eram în tinda bisericii și vorbeam singur și mă gândeam de unde fac eu rost de 200 de mii de lei, 50 de mii de euro, o sumă fabuloasă. Stând în tinda bisericii a venit domnul Ștefan, un machedon adevărat și să-i dea Dumnezeu sănătate. Constanța are machedoni excepționali, dar trebuie puși la treabă. Sunt oameni cu suflet extraordinar, dar trebuie să vină, să muncească alături de preoți. Și m-a întrebat dacă am un contract de sponsorizare, pentru că vrea să mă ajute. Când mi se cere contract de sponsorizare nu vedeam mai mult 1.000-2.000 de lei. Maxim 5.000 de lei era într-o zi bună. I-am spus că la pangarul Bisericii sunt contracte semnate în alb de mine și ștampilate. Fiecare dacă vrea să sponsorizeze i-a contractul de la pangar și virează în contul parohiei și de acolo facem plățile. Am preferat să lucrez direct prin bancă extraordinar de bine. De acolo achit inclusiv Fiscul (ANAF -n.r.). El mi-a spus că vrea să scrie el contractul și apoi m-a rugat să-l verific. Când m-am uitat la suma de bani am văzut 50.000 de euro. La explicații a scris „ceea ce am făgăduit Sf. Mina”. Asta nu pot să o uit toată viața mea. Este o minune în secolul XXI, un secol secularizat, bătut în picioare, în care Dumnezeu este batjocorit și slujitorii lui săvârșesc o astfel de minune. La început m-am uitat la el și mi-au dat lacrimile instantaneu și mă întreba de ce plâng. Și i-am spus că m-a scos din tot necazul în care eram. Mie îmi trebuiau banii aceștia mâine și eu nu știu de unde îi puteam scoate. Asta este mărturisire de credință. La vremea aceea numai soția știa prin ce treceam și îmi spunea să mă liniștesc că o să mor de inimă într-o zi și să mă calmez. Eu nu puteam să am liniște. Toate lacrimile mele s-au transformat în bucurie a doua zi când eram în șantier. Am luat o bucată de BCA, am pus-o jos, am sunat toate firmele și le-am spus să se prezinte la șantier să înceapă treaba. Mi-au spus să le dau un avans și le-am cerut factura pe WhatsApp. Eu așa comunic. Cer factura pe WhatsApp. Achit în bancă unde este cazul și apoi iau toate documentele în original. Eu sunt și contabil, prin mingea și șutez. Așa sunt preoții. Mulți poate nu știu. Preotul este și preot și femeie de serviciu, zidar, zugrav. Așa sunt toți preoții. Nu vreau să-i laud pe frații mei. Numai cei care sunt în biserică alături de preoți știu lucrurile acestea. Sunt de toate preoții și noi ne-am asumat asta prin hirotonie. Noi nu cârtim. Ne-am asumat și bune și mai puțin bune. A doua zi eram pe BCA în șantier și râdeam. Lacrimile mi se transformase în bucurie. Erau 50 de meseriași în tot așezământul și se împiedicau între ei. Unul cu țevile, altul cu firele, altul cu geamurile. Stăteam și râdeam și zic: „Doamne, ce lecție mi-a dat tu mie astăzi?” De atunci am promis că nu o să mai fiu deznădăjduit niciodată. Constructorul nu putea să se apuce de tencuit până nu aveam instalațiile făcute și geamurile puse. Eu îl zoream. Dumnezeu a rânduit să facem și etapa aceea. Sunt etape pe care eu le consider minuni de la Dumnezeu. Nu am accesat fonduri de la stat. N-am accesat fonduri de la Consilii Locale. N-am cerut nimănui nimic. Iată cum Dumnezeu a reușit în mod miraculos să aducă oameni din Constanța, Dobrogea, dar și din țară și din alte țări. Sunt oameni care ajută atât cât pot. Și un 1 leu dacă virați și sunt ca dumneavoastră 100 de mii de oameni eu lucrez mai departe. În pandemie, în martie-aprilie, când bisericile au fost închise, erau oameni care virau bani în contul parohiei. Atunci au fost câțiva care m-au blamat că am postat contul parohiei. Dar oamenii au cerut contul parohiei pentru că voiau să ne ajute. Eu tot ce am făcut nu am făcut pentru că am vrut eu, ci oamenii au vrut să facă. Eu nu am putut să nu fac cât timp oamenii m-au împins de la spate. Când oamenii mă întrebau ce mai este pe la Techirghiol mă motivau să merg mai departe că poate de multe ori ca om mă măcinam și mă vedeam singur în lupta asta. Nu făceam un bloc să scot profit, ci îngropam practic niște bani acolo. Banii aceștia se îngroapă într-o activitate filantropică. Nu fac o clădire să o vând, să încasez niște bani, să avem un profit și să prosperăm. Bănuții aceia se îngroapă, dar acolo rămân 32 de oameni, de suflete care nu ar fi avut vreo șansă în viața aceasta și care vor avea acolo casă. Vă imaginați ce lucru minunat să pot să intru în acest așezământ și să-i văd pe acei copii și mame care n-ar fi avut nicio șansă la o viață normală. Și eu sunt tată. Am patru prunci și mă îngrijesc să nu le lipsească nimic. Fiecare-i tată, mamă și fac toate eforturile pentru a le oferi copiilor ce au nevoie. Acelor copii cărora nu le oferă nimeni nimic să putem noi, Biserica, adică toți, să oferim o șansă celor care nu au nicio șansă și nicio perspectivă în lumea aceasta.
Rep.: Cum pot sprijini enoriașii finalizarea lucrărilor de la Așezământul de copii abandonați și mame aflate în dificultate de la Techirghiol?
Preot paroh Claudiu Banu: Eu am o pagină personală, Preot Banu Claudiu, dar și Biserica Sf. Mare Mucenic Mina, pe Facebook, pe rețeaua de socializare. Acolo de fiecare dată am postat contul parohiei. Pot dona direct în contul parohiei, cont care este făcut public, cu mențiunea pentru construirea de așezământ pentru copii abandonați din Techirghiol sau la pangarul Bisericii unde există un chitanțier. Personalul angajat de acolo eliberează chitanța. De asemenea, mai este a treia cale. În Biserică este o cutiuță pentru colectă. Săptămânal o Comisie din partea parohiei noastre, formată din consilieri, desface acea cutie și se taie o chitanță colectivă, pentru că sunt persoane care pun 1-2 lei în mod voluntar sau nu vor să tăiem chitanță pe numele lor. Chitanța aceea nu va fi nominală. Indicat este să mă contacteze înainte. Sunt persoane care vor să ajute cu materiale, nu numai cu sume de bani. Ei pot ajuta și cu obiecte așa cum avem mobilierul luat. Au fost persoane care au vrut să doneze pentru mobilier și le-am spus să nu doneze pentru mobilier, pentru că îl avem deja. Au fost oameni care au donat materiale de construcție, adeziv și tot ce a mai fost nevoie și pentru mine a fost mult mai ușor decât să vină cu bani. Mai bine să ia materiale, pentru că nu are rost să vină cu banii și apoi eu să mă duc să iau materiale. Le-am spus că dacă le este mai ușor să ia materialele cu transmitere către Techirghiol și pentru mine este mult mai ușor. Sunt mai multe căi. Important este să luăm legătura și să comunicăm. Contul parohiei este vizibil. Este unicul cont. Nu mai există un alt cont decât acela al parohiei. Nu există alt cont în lei sau cont în euro. Am făcut totul public. Pe pagina de socializare ei pot găsi toate detaliile. Numărul meu de contact este făcut public. Cine este bine intenționat poate să mă găsească fără niciun fel de problemă.
Rep.: Anul acesta am fost cu toții afectați de pandemie din toate punctele de vedere și bisericile au fost și ele intens criticate și au avut de suferit. Slujbele s-au ținut fără enoriași. Au existat și polițiști care au întrerupt slujbele. Cu toate acestea, oamenii au fost ajutați chiar și de biserică. Vreau să ne spuneți cum i-a sprijinit Biserica în această perioadă.
Preotul paroh Claudiu Banu: Începând cu luna martie în parohia noastră am avut un proiect amplu de distribuire de alimente, medicamente și îmbrăcăminte și produse igienico-sanitare către familiile afectate de COVID-19, dar și de efectele secundare, respectiv pierderea locului de muncă, diminuarea veniturilor. Am fost la zeci de familii în lunile martie, aprilie, mai și iunie. În cele 4 luni când a fost acel lockdown și urmările. Am intrat la familii vârstnice. În zona Gării mi-a atras atenția, dacă țin minte, un bătrânel de vreo 80 de ani. Mi-a spus că sunt singurul om care a întrat în casa lui, pentru că de câteva săptămâni nu mai avea ce să mănânce. O domnișoară, vecină, mi-a atras atenția despre acest bătrân. M-a contactat și mi-a spus că are un vecin care nu mai are ce-i trebuie. I-am cerut adresa și am mers acolo cu alimente. Acel bătrân a trecut peste acel moment și s-a bucurat, lăcrima. Am mers și prin județ. De altfel, în întreaga Arhiepiscopie parohiile s-au mobilizat în mod foarte eficient în perioada în care eram închiși total, un lucru care nu a fost în regulă din punctul meu de vedere, pentru că o biserică nu este un SRL și un loc pe care să-l închizi. Omul are nevoie de biserică, nu numai din punct de vedere material. Biserica nu este ONG. Biserica este Casa Domnului, locul în care noi comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune. În afara programului liturgic, atunci când avem slujbâ și oamenii vin la slujbă în număr mai mare acum și sunt tineri, dar și în timpul săptămânii oamenii vin și comunică, vorbesc cu Dumnezeu prin rugăciune personală. Oamenii au nevoie de biserică și de Dumnezeu. Cei care neagă acest lucru refuză să vadă acest lucru. Oamenii au nevoie să aparțină cuiva, să aparțină unei comunități. De aceea, a întrerupe o comunitate, a opri o comunitate să mai existe este un lucru grav. Nu poți să oprești în cadrul bisericii și în cadrul unei comunități afecțiunea unora față de ceilalți. Între noi există o frumoasă coeziune între cler și popor, între credincioși și preoți ca într-o familie. După Liturghie servim un ceai împreună, socializăm în afara programului liturgic. Spovedania este foarte importantă. Spovedania este o necesitate firească a sufletului. Euharistia, împărtășania. Constat un număr îmbucurător de mare de oameni care se împărtășesc acum față de perioada cea dinaintea acestei pandemii. Oamenii simt o necesitate firească de a se apropia mai mult de Dumnezeu. Oameni care până acum nu aveau nicio treabă cu Dumnezeu și cu Biserica îmi spun că și-au dat seama că au nevoie de Dumnezeu și l-au redescoperit pe Dumnezeu.
Preotul paroh Claudiu Banu vă invită să faceți bine împreună! Orice ajutor este necesar și binevenit pentru obiectivul social de la Techirghiol. Donațiile pot fi făcute în contul Parohiei Sfântul Mare Mucenic Mina, la Banca Românească RO31 BRMA 0140 0141 0230 0000. Contact: 0723.999.296, preot Claudiu Banu.
Declaraţiile complete le puteţi urmări în materialul VIDEO!
Alexandra VASILE
Citește și:
