În ultima lună, m-a uimit, din nou, ușurința cu care foarte multe persoane comentează în spațiul on-line, fără să mai țină cont de nimic, nici măcar de calitatea de a fi om. Ar fi trebuit să nu, doar văd în fiecare zi comentariile de pe Facebook la articolele Focus Press. Unii nici măcar nu citesc știrile, doar titlurile și apoi se apucă să-și expună opinia… Dar parcă ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice și calvarul prin care au trecut unele studente de la SNSPA au aprins rău spiritele.
Citeam, bulversat parcă, părerile Internauților despre ceremonia de la Jocurile Olimpice și nu puteam să accept câtă lipsă de educație, de cultură răzbate din comentariile de pe rețelele de socializare. Devenea evident că am devenit un popor semianalfabet sau hai să spunem de analfabeți funcționali și că lucrurile nu se vor schimba în mai bine, ci dimpotrivă. Culmea, mulți încearcă să își ascundă lacunele, inconștient, folosind religia, credința habotnică, fanatismul și, deși îl pomenesc pe Dumnezeu, comentariile lor arată că ei, de fapt, sunt foarte departe de El.
Ceea ce m-a îngrozit, însă, mai tare e faptul că uităm să fim oameni, să acceptăm că avem opinii diferite și să trăim în pace, indiferent de diferențele noastre. Că nu încercăm să-l înțelegem pe celălalt sau măcar să îi respectăm părerea, că nu deținem adevărul absolut și într-o discuție ne expunem opiniile respectuos și concluzia și-o trage fiecare după putința lui.
Culmea, însă, e că, în cazul abuzurilor de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, deși suntem în 2024, încă mai există oameni care comentează de genul: „De ce au tăcut până acum?“, „Sigur au făcut ele ceva de profesorul a încercat“, „Și ele sunt de vină“ etc. Mi se pare imposibil, dar nu, încă există astfel de persoane. Indivizi, chiar și de gen feminin, care consideră că există și motive perfect obiective pentru care o fată / femeie este violată.
Bineînțeles, toate aceste lucruri spun multe despre situația țării noastre, despre sistemul de educație, părinți, conducători etc. Dar nu despre aceste lucruri voiam să discut astăzi, ci despre cum uităm să fim oameni pe rețelele de socializare, în spatele ecranului. Căci asta am auzit de multe ori: „sunt șmecheri în fața tastaturii, nu și față în față“. Și clar, acest lucru este adevărat în cele mai multe cazuri.
Apelul meu e unul singur: înainte de a ne expune opiniile pe Internet, să ne gândim dacă ajută pe cineva, dacă au un scop, altfel vorbim cu pereții. Și înainte de a împroșca cu noroi sau de a emite o judecată de valoare, să ne gândim cum afectează pe altcineva ceea ce scriem. Și să nu jignim, să nu înjurăm, să nu blestemăm etc. Pentru că roata e rotundă, știți voi, și veți primi, la un moment dat, fix ceea ce ați oferit.
Așadar, înainte de a mai comenta pe Facebook, gândiți-vă dacă ar trebui să o faceți sau nu și dacă da, cum. Ca să ne respectăm, apreciem și accepta pe fiecare dintre noi, așa cum ar trebui să se întâmple într-o societate. Să fie acesta primul pas, iar apoi discutăm despre calitatea comentariilor și despre corectitudinea lor gramatică, ortografică, de gândire etc.
Valentin ISPAS
