Arta teatrală este una dintre cele mai vechi și mai puternice forme de expresie umană, având un impact profund asupra societății, culturii și individului.
Teatrul a fost dintotdeauna o oglindă a vremurilor sale. De la tragediile antice grecești, care analizau dileme morale și religioase, până la teatrul absurdului sau dramaturgia socială modernă, piesele de teatru abordează probleme esențiale ale umanității.
Teatrul oferă o fereastră către viețile și trăirile altor oameni, explorând teme universale precum iubirea, suferința, speranța și conflictele morale.
Actorii se transpun în pielea personajelor lor, iar spectatorii ajung să vadă lumea prin ochii altora. Acest proces stimulează empatia, făcându-ne mai conștienți de experiențele și emoțiile celorlalți.
Unul dintre aspectele unice ale teatrului este caracterul său live – fiecare reprezentație este diferită, iar emoția momentului creează o legătură puternică între actori și public.
Casia Marciuc face parte din Trupa de Teatru a Liceului „Lazăr Edeleanu” din Năvodari şi se declară încântată de rolurile pe care le interpretează. Elevă în clasa a XI-a, Profil Umanist, Casia a acceptat să ne mărturisească, în cadrul unui interviu Focus Press, cum i-a schimbat teatrul viața.
Reporter: De ce teatru?
Casia Marciuc: Pentru mine, teatrul nu este doar o formă de divertisment. Teatrul înseamnă esența sentimentelor transpuse pe scenă, pe care le luăm dinăuntru. Îmi place foarte mult teatrul, pentru că mă simt liberă. Pot să exprim absolut tot ceea ce simt și mă simt în largul meu. Simt că scena este toată a mea și că pot face ceea ce vreau și că pot să transmit ceea ce simt. Atunci când văd că publicul se bucură sau că relaționează cu ceea ce fac eu, mă ajută și mai mult și am un sentiment de fericire.
Rep.: În afară de teatru, există și alte pasiuni?
C.M.: Teatrul dintotdeauna pentru mine a fost pasiunea principală. Întotdeauna mi-a plăcut acest lucru. Îmi place să scriu. Ajut, în echipa mea de „Boovie”, la scenarii. Acolo joc. Scriu. Îmi place și să le citesc cărțile, să îmi dau seama de ceea ce înseamnă, să văd detalii. Îmi place foarte mult să analizez.
Rep.: Cine a fost mentorul tău?
C.M.: Până la liceu nu am avut niciodată atâta încredere în mine încât să joc într-o sală mare. Îi mulțumesc din tot sufletul meu profesoarei mele de română, doamna Lăcrămioara Zăbavă. Întotdeauna a fost în spatele nostru ca echipă, ne-a susținut și a știut să ne împingă de la spate, să fie lângă noi și să ne pună în evidență, să știe cum să ne valorifice ideile și să ne facă să ne simțim speciali.
Rep.: Ce ai simțit atunci când ai văzut că această trupă de teatru de la Liceul „Lazăr Edeleanu” a reușit să obțină premii importante?
C.M.: Inițial nu m-am așteptat. Niciunul dintre noi nu are experiență. Am zis că sunt primele încercări pentru toți, dar am văzut că avem potențial, că putem să ne unim ideile. Întotdeauna când suntem toți ne combinăm ideile. Este o simbioză a tuturor. Ne înțelegem atât de bine și în acele momente știm că putem să creăm și să facem tot ceea ce este mai bun. Normal, natural, pe parcurs a început să curgă mult mai bine tot, și scenariul, și ideile, și personajele să ne iasă din ce în ce mai bine, pentru că ne-am învățat să ne cunoaștem și să ne susținem. De atunci am avut foarte multă încredere că o să luăm premii, pentru că știam de ce suntem în stare.
Rep.: Ce personaj ai vrea să joci în viitorul apropiat și de ce?
C.M.: În viitorul apropiat, avem o carte despre Siria, despre război. De obicei mă mulez mai bine pe persoanele care suferă, care plâng, Știu să dramatizez și cred că pe această parte m-aș duce. Acum depinde. Sunt mai multe personaje, pentru că toată cartea este plină de sentimente din acestea, dar pe un personaj de genul aș merge eu.
Rep.: Îți mulțumesc și îți doresc mult succes!
C.M.: Vă mulțumesc și eu!
A consemnat Alexandra VASILE
Citește și:
