Descoperirile arheologice ascund întotdeauna povești interesante despre străbuni. Iar dr. Ana Hamat, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), ne-a relatat de curând despre un vestigiu găsit în inima Dobrogei, la Ibida, un vechi oraș roman situat în apropierea satului Slava Rusă.
Aici, arheologii au scos la iveală mormântul unui soldat roman, Aurelius Valerius Valens, care a trăit în secolul al III-lea sau începutul secolului al IV-lea d.Hr. El a fost membru al Legiunii a XI-a Claudia, o unitate militară de elită a Imperiului Roman, cunoscută pentru loialitatea sa față de împăratul Claudius și pentru participarea la numeroase campanii militare.
Pe monumentul său funerar, Valens a ales să fie reprezentată celebra scenă a lupoaicei care îi alăptează pe Romulus și Remus, fondatorii mitici ai Romei. Această decizie simbolică reflectă mândria sa pentru apartenența la cultura romană și dorința de a-și afirma identitatea într-o provincie îndepărtată a imperiului. Descoperirea oferă o perspectivă valoroasă asupra prezenței romane în Dobrogea și asupra modului în care soldații romani își păstrau identitatea culturală și loialitatea față de Roma chiar și la frontierele imperiului.
„Noi suntem gardienii poveștilor, și de data aceasta cu un monument din teritoriu, nu neapărat din Tomis. Vorbim astăzi despre un monument funerar, o stelă funerară, așa se numește tipul de monument, exact cum noi avem crucea. Ei aveau mai multe tipuri de monumente. Trebuie să vă închipuiți ca o lespede de marmură foarte înaltă, să spunem așa, destul de înaltă, pe care în partea superioară era un portret al defunctului, dacă aveai bani îndeajuns. Și în partea inferioară, așa cam la ochii trecătorului, se afla inscripția. Inscripția care spunea cine a murit, ce a făcut respectivul, cine a ridicat monumentul pentru că, la fel ca și monumentele din ziua de astăzi, și pentru ei să ridici un monument funerar costa enorm de mult“, a precizat dr. Ana Hamat, arheolog MINAC.
De ce e important acest monument?
„Dacă dumneavoastră ați vizitat muzeul, cred că la intrarea pe casa scărilor cu siguranță v-a atras privirea un monument care practic are reprezentarea Lupei Capitoline. Cred că dumneavoastră știți povestea care stă la baza fundării Romei, în care doi frați, Romulus și Remus, se luptă între ei și câștigă Romulus, Remus este omorât, iar numele cetății nou-întemeiate este Roma.
Poate nu sunteți așa de familiarizați neapărat cu povestea lupoaicei și a copilăriei, a nașterii lui Romulus și Remus. Atenție mare, noi aici vorbim de o stelă funerară. Dar dumneavoastră aveți în Constanța și Lupa Capitolină, loc de întâlnire binecunoscut de constănțeni și turiști, și dacă vă uitați și în alte orașe importante din România o să întâlniți acest monument funerar“, a mai punctat arheologul MINAC.
De ce este el important pentru români?
„Păi e foarte simplu, asta este certificatul de naștere în imagini al poporului roman. Să spunem așa, cu alte cuvinte, mama lui Romulus și Remus, prințesă, a primit o profeție. Și anume că dacă va naște copii, acei copii își vor răsturna regele și vor deveni ei regi. Și astfel ea a fost pedepsită pentru că rămăsese însărcinată și nu cu oricine, dar cu zeul Marte. A fost pedepsită, practic copiii au fost aruncați pe munte să moară. Știți foarte bine că nou-născuții nu rezistă mult după naștere dacă nu sunt îngrijiți. Din întâmplare, pe acolo a trecut o lupoaică.
Lupoaica, ce să vezi, ea a văzut pe cei doi copii, ea i-a luat, nu mă întrebați cum, în bârlogul ei. În peștera în care ea locuia, așa este legenda. Și ea i-a îngrijit, le-a dat să sugă lapte până în momentul în care a fost descoperită de către un păstor. Care își păștea turmele pe munte și copiii au fost adoptați de către acesta. Nu înainte de a se minuna, practic, de dreptatea animalelor. Dacă nu exista lupoaica, nu exista Roma. Tatăl copiilor, zeul Marte, iată că a vegheat asupra lor, pentru că el se pare că a trimis lupii și, știți foarte bine, lupii sunt un totem foarte puternic, un animal-totem foarte puternic. Nu numai pentru geto-dacii noștri, ci și pentru romani. Și ei stau, practic, la baza a tot ceea ce înseamnă Roma sau a ceea ce a însemnat Roma în Antichitate, dar și astăzi. Faptul că dumneavoastră vedeți aceste stele funerare, este de fapt că se vorbește despre romanitatea acestor teritorii și a acestor oameni“, a relatat dr. Ana Hamat.
Revenind la steaua funerară, aceasta a fost ridicată pentru decedatul care a murit la Ibida acum peste aproape 2.000 de ani și acesta este o poveste foarte interesantă, deoarece era un luptător, un soldat în Legiunea XI Claudia.
„Acum dumneavoastră poate nu sunteți familiarizați neapărat cu istoria romană, dar eu vă pot spune că acest Valens, pe numele lui Aurelius Valerius Valens, care a trăit la Ibida, a murit acolo și a dorit ca pe crucea sa, dacă vreți, pe monumentul sau funerar să fie reprezentată lupoaica alăptându-i pe Romului și Remus. A trăit undeva, presupunem, în a doua jumătate a secolului al III-lea, chiar începutul secolului al IV-lea, pentru că numele Valens nu este foarte obișnuit. Și dacă ne gândim la Constituția Antoniniană, care dă dreptul la cetățenie pentru toți cei născuți liber…
Avem un soldat roman care moare nu departe de Tomis și care dorește să fie reprezentată lupoaica. Cu alte cuvinte, să-și afirme apartenența la romanitate, la latinitate. Și asta este foarte, foarte important. Lupoaica ne mai spune ceva: animalele întotdeauna au fost mai drepte decât oamenii, ca și în ziua de astăzi, și dragostea de mamă nu se cumpără, nu se vinde și nu ține de specie“, a conchis arheologul MINAC.
Astfel de povești ne încărcă pozitiv, emoțional și, în final, rămân legende.
Loredana MIHAI




























prostioare latinomane spuse de o doamnă arheolog. Un militar din armata romană, al cărui grad nu îl aflăm( aici e dat ca…soldat!), și-a făcut un mormînt frumos scris în latină. Pe el se vede un simbol al Romei, lupoaica cu doi copii. De aici arheoloaga trage aiurita concluzie că acest mormînt ar fi un certificat de naștere a poporului romîn!!
Ce loialitate culturală? faptul că foloseau simboluri romane și a fost scris in latina clasică nu demonstrează loialitate culturală! Acelea erau simbolurile pe care ei le știau iar pe monumente se scria numai in latina cvultă, limbă care nu era vorbită de nimeni!
Faptul că un militar roman din trupele de ocupație din Dacia și-a făcut un monument scris in latina clasică nu reprezintă un certificat de naștere a poporului romîn! Ca dovadă autori ce au scris în secolele 4,5,6, au scris despre daco-geți, prin urmare aceștia au existat și după ce Dacia a fost părăsită și chiar mai tîrziu cind imperiul a căzut în sec 5. Dacia a fost părăsită de administrația romană în 273 e n. Dobrogea a rămas insă in imperiu.