România se apropie cu pași repezi de ieșirea din starea de urgență și de intrarea în starea de alertă. Guvernul României a lansat o serie de măsuri de prevenire şi control a răspândirii SARS-CoV-2, propuse pentru a intra în vigoare începând cu 15 mai 2020, dar nici una nu vizează reluarea activităţilor sportive colective în sportul de performanţă la nivel de copii, juniori și tineret, lucru ce a aruncat pur și simplu în aer rețelele de socializare. Practic, dintr-o dată, România a conștientizat cât de important este sportul la orice vârstă, și mai ales pentru copii.
Am uitat repede că trăim în orașe sufocate de clădiri și mașini, că avem una dintre cele mai ridicate rate de obezitate infantilă din Europa, că nu am investit aproape nici un leu în infrastructura sportivă în ultimii 30 de ani, că tratăm sportul juvenil … cu superficialitate (pentru a nu folosi cuvinte mult mai dure), că avem planuri de dezvoltare doar pe hârtie, practic suntem campioni mondiali la căutat soluții și intergalactici la a nu le găsi și implementa, etc., etc…
Să nu mă fac greșit înțeles: sportul trebuie să revină la viață și asta cât mai curând. Vorbim despre foarte multe locuri de muncă și despre asigurarea mijloacelor de trai pentru foarte mulți oameni, dar discutăm în primul rând despre sănătate! Iar dacă discutăm despre sănătatea copiilor noștri, atunci subiectul este unul foarte sensibil.
Soluții de a relua activitatea în sectorul juvenil sigur există (Institutul Sportiv Român a oferit câteva), dar nimeni nu și-a bătut capul să le găsească, iar motivul este cinic: copiii nu votează!! Așa pare după margine, pentru a folosi o expresie din sport.
Iar problema ce macină cel mai mult sportul juvenil în acest moment este lipsa de predictibilitate, pare un domeniu nebăgat în seamă, lucru ce inflamează și așa o situație tensionată.
Doar că sportul juvenil nu a fost și nu va fi – cel puțin ceva timp de acum înainte – o prioritate pentru statul român. Iar când noi, cei implicați la orice nivel în sport, ne facem că abia acum descoperim adevărul, practic nu facem altceva decât să confirmăm că am asistat pasiv la dezastrul din sectorul juvenil.
Tudorel ENE
