#Editorial. Coronavirusul şi „complotul mondial”

Nu încerca să te impui cu forţa, nu încerca nici măcar bine să faci cu forţa cuiva, pentru că vei deveni cel mai mare duşman al său. Este concluzia acestor zile, este concluzia unui lung şir de experienţe acumulate de-a lungul timpului.

Tot ce spun specialiştii şi tot ce se raportează în aceste zile despre coronavirus este un complot mondial al celor care vor să impună, în final, vaccinarea obligatorie şi uciderea în masă a populaţiei – nu este ceea ce susţin eu, este ceea ce concluzionează o grămadă de oameni care nu sunt nici savanţi, nici medici, însă au la îndemână Internetul, iar dintre toate postările unuia sau altuia, le vor lua pe acelea care se potrivesc convingerilor lor. Le vor multiplica şi le vor răspândi, găsind adepţi ai teoriei conspiraţiei, care să le „valideze” ceea ce ei deja cred. Odată cu validarea, ei vor avea şi demonstraţia:  „Este o conspiraţie!”.

Aplaudăm „modelul Suedia”, care nu a impus izolare şi măsuri drastice. Suedia are acum peste 3 mii de morţi. Desigur, acolo nu este emoţie pe seama numărului de morţi. Sau poate n-am citit eu suficient de multe articole, să îmi dau seama care sunt reacţiile. Dar am vorbit cu o familie de români care locuieşte acolo de ani de zile. E ok, nu este dramă că sunt peste 3 mii de morţi. E, până la urmă, un soi de selecţie naturală. De ce să forţezi omul să stea în casă dacă nu vrea? Dacă e în stare să respecte nişte reguli de igienă, de distanţare, dacă organismul lui duce bătălia cu o gripă, foarte bine!; dacă nu – nu. Asta, spre deosebire de România, unde există tabăra panicaţilor că există boala şi că ar putea ajunge, Doamne fereşte, în vreun spital de unde nu se ştie dacă mai scapă, şi tabăra celor care cred (dovezile sunt pe Internet, nu?) că totul e o înscenare la nivel mondial. Păi, nu mai bine lăsăm pe fiecare să facă ce vrea? Şi-apoi, să vedem ce se întâmplă, care e de fapt realitatea: se moare sau nu se moare pe capete?

Au mai fost gripe şi s-a mai murit de la gripe şi acum câţiva ani, şi acum o sută de ani. De ce era important acum să ne izolăm? Habar nu am. Poate că, repet, trebuia să avem acelaşi comportament ca acum câţiva ani sau ca acum o sută de ani. Sigur că, dacă s-ar fi ajuns la număr mare de morţi, de vină ar fi fost guvernanţii, forţele oculte sau… nimeni!

Ţipă în aceste zile hotelierii că nu-i bine şi că trebuie repronită activitatea. Să nu credeţi o clipă că ţipă pentru că au aflat că pandemia nu e de fapt pandemie şi că ne-am speriat degeaba! Ţipă pentru că îi doare la buzunar. Atât. În rest, habar nu au ce e bine sau cum ar fi mai bine, dacă e gravă sau nu gripa momentului.

Alexandra CUCU