Dobrogea are acea forță misterioasă de a te atrage și de a te subjuga, făcându-te să îi fii veșnic îndrăgostit. Este un tărâm plin de taine milenare, un meleag al legendelor și un adevărat muzeu în aer liber. Aici, mitul și adevărul istoric nu se contrazic, ci adesea se împletesc și, împreună, înfrumusețează povestea acestor locuri. Orașele, satele, râurile, lacurile, dealurile și munții cei bătrâni, toate au povești, nume și denumiri ce ne poartă înapoi în timp… Patrie pentru oameni de diverse etnii, religii sau confesiuni, Dobrogea posedă acel magnetism unic pe care, cel mai bine, l-a descris Geo Bogza, în opera sa „Priveliști și Sentimente”:
„În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul iar apoi, întreaga mea fiinţă s-a întors de fiecare dată la Dobrogea. La praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă. Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână.”
Un tărâm multietnic și multicultural, cu o istorie tulbure, dar care a devenit casă pentru persoane de diverse etnii, religii și confesiuni. La începutul secolului al XX-lea, antropologul elvețian Eugene Pittard se declara uluit de mozaicul etnic pe care l-a întâlnit aici. La acea vreme existau nu mai puțin de 19 grupuri etnice, astăzi mai sunt consemnate 14. În Dobrogea conviețuiesc români, turci, tătari, greci, aromâni, ruși-lipoveni, ucraineni, germani, armeni, evrei, bulgari, rromi, italieni, ceangăi.
Nu poți înțelege și iubi Dobrogea fără să îi cunoști istoria. Povestea sa începe cu locuiri din epoci străvechi, de la oamenii Epocii de Piatră până la așezările sedentare din Neolitic, cu al său incredibil ansamblu statuar Gânditorul de la Hamangia și Femeia șezând.
Dobrogea a fost apoi patria tracilor, a geților, a sciților războinici. I-a atras pe grecii colonizatori, care au ridicat cetăți minunate, pe romanii ce au clădit fortificații și monumente incredibile. Tărâmul istro-pontic i-a primit, mai târziu, pe slavi, pe bizantini, pe neguțătorii genovezi veniți să facă averi la țărm de Mare Neagră.
Domnul Țării Românești, Mircea cel Bătrân, a fost stăpânitor al țării de dincolo de Dunăre „până la Marea cea Mare”. Timp de 450 de ani, Dobrogea a fost apoi stăpânită de către Imperiul Otoman, dar a rămas un loc cosmopolit, casă pentru oameni de toate etniile. Moștenirea voievodului Mircea a fost reluată de statul român la 14 noiembrie 1878, ziua pe care o aniversăm astăzi. Este ziua proclamațiilor lui Carol, momentul în care Dobrogea a fost integrată, pașnic, în statul modern român. Cu o istorie tulbure, pigmentată de conflicte și cuceriri, dar și de perioade de glorie și de prosperitate, Dobrogea a exercitat mereu o puternică atracție.
Indiferent de originea familiei tale, cititorule – fie că ești musulman, grec, slav, român din diverse provincii sau de alt neam -, fie că ai tăi stau aici de un mileniu, două sute de ani, de o sută sau de cincizeci… Dacă trăiești în Dobrogea și ai simțit briza mării, aerul sărat, crivățul iernii sau vântul stepei, dacă te-ai topit în caniculă sau te-ai răcorit în apele Pontului Euxin și ale bătrânului Istru, dacă ai admirat vestigiile antice ce se regăsesc la tot pasul, dacă te-ai înfrățit cu alte neamuri, le-ai împrumutat obiceiurile, muzica, bucătăria și expresiile, dacă ai fost fericit că ai făcut toate aceste lucruri, atunci ești, cu adevărat, român dobrogean și….TREBUIE SĂ FII MÂNDRU DE ASTA!
Pentru că nimic nu se compară cu aceste meleaguri. Trebuie doar să înțelegem acest lucru. Și să-l arătăm tuturor!!!
Semnat de: dr. Cristian Cealera – Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța
