Angajata unei case de amanet din Constanța a fost trimisă în judecată pentru delapidare și pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind acuzată că și-ar fi însușit circa 100.000 de lei din banii firmei și aur. Însă, ea a relatat cum totul ar fi pornit de la faptul că un client a înșelat-o și i-a dat o brățară care nu era din aur. Și de aici ar fi încercat să-și acopere greșeala. Judecătorii au decis, la data de 2.06.2026, încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția sau amnistia. Decizia nu este definitivă, iar apelul se va judeca pe 22.10.2026.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarele:
– în perioada aprilie-august 2020, în calitate de angajată a unei case de amanet din Constanța, inculpata şi-a însuşit în interes personal din patrimoniul societății suma de 9.751,60 lei din soldul de casei.
– în perioada aprilie-august 2020, inculpata şi-a însuşit în interes personal suma de 88.570 lei după ce a întocmit în mod fictiv un număr de 55 de contracte de amanet pe numele unor foşti clienţi, pentru o cantitate totală de 944,39 grame aur;
– în perioada mai-iulie 2020, şi-a însuşit în interes personal din patrimoniul firmei cantitatea de 82,03 grame aur, aferentă contractelor unor contracte, producând un prejudiciu în valoare de 8.610 lei;
– în perioada ianuarie-august 2020, a falsificat un număr de 142 contracte de împrumut cu amanet în numele şi pe seama societăţii prin atestarea în mod neadevărat că 38 de persoane fizice ar fi contractat cu societatea, în vederea ascunderii infracţiunii de delapidare.
În urma audierilor martorilor s-a constatat faptul că o parte din contractele ce au fost declarate fictive la data inventarierii sunt reale, însă clienții nu au mai intrat în posesia bunurilor amanetate, întrucât nu au mai achitat comisionul aferent prelungirii contractelor, astfel că bunurile ar fi trebuit să se regăsească în gestiunea faptică a societății.
Povestea cu brățara falsă
Fiind audiată la urmărirea penală, inculpata a declarat că, în vara anului 2018, la punctul de lucru al casei de amanet unde lucra, s-a prezentat un client pentru a preda în regim de amanet o brățară din aur, pentru care a fost încheiat un contract de amanet, înmânându-i-se suma de 2.000 lei. În luna august a aceluiași an, în urma unui inventar efectuat la punctul de lucru s-a constatat că brățara respectivă nu era din aur. Convinsă fiind că persoana va reveni pentru a recupera bunul din amanet, a rugat-o pe cea care a efectuat inventarul să-i lase brățara, deși conform procedurii ar fi trebuit să o ridice.
Astfel, după expirarea termenului contractului, întrucât clienta nu s-a prezentat pentru a ridica brățara, a decis să prelungească contractul în numele acesteia, fiindu-i rușine să recunoască în fața reprezentantei societății că a fost înșelată. În continuare, neavând suma de bani necesară pentru a achita suma din contract plus comisionul aferent, a întocmit un contract fictiv, pe numele unui fost client, în conținutul căruia a menționat un bun la întâmplare și suma de bani pe care o avea lipsă în gestiune. Astfel, a continuat să întocmească o serie de contracte fictive, întrucât odată cu trecerea timpului, comisionul se mărea.
Totodată, declară că în luna aprilie 2019 a contractat un credit în cuantum de 20.000 lei, reuşind să acopere sumele de bani necesare pentru 5 contracte încheiate în mod fictiv, reziliindu-le ca și cum clienţii ar fi achitat sumele de bani aferente contractelor plus comisionul şi şi-ar fi retras bunurile din amanet, bunuri care de altfel nu existau în realitate.
Cu privire la bijuteriile din aur pe care le-a luat din seiful casei de amanet și pe care i le-a restituit în data de 02.11.2020 reprezentantei societăţii, a declarat că le-a luat din primăvară și le-a amanetat la casa de amanet ,,OK” pentru suma de 3.500 lei, motivând că nu mai avea bani disponibil în casa de marcat, pentru a le da clienților reali care lăsau bunuri în regim de amanet.
Inculpata să plătească părţii civile suma de 106.931,60 lei daune materiale.
Dar decizia nu este definitivă, urmând să se judece apelul la Curtea de Apel Constanța.
Liliana BELCIUG
