Compania Telekom le cere bani foștilor angajați, pentru a le elibera adeverințele doveditoare a vechimii în muncă, deși acestea sunt gratuite

Deși avem o Lege a Muncii care prevede că angajatorii sunt obligați să elibereze adeverințe de venit sau orice alte documente pentru angajați sau foști angajați, la cererea acestora, prin care pot dovedi vechimea în muncă sau drepturile prevăzute în contracte, societatea Telekom România continuă seria abuzurilor cu privire la foșii angajați, detaliate într-un articol publicat de cotidianul Focus Press în urmă cu câteva luni.

Așa cum arătam și în articolul precedent, având aceeași temă, în care arătam că Telekom România refuză să elibereze adeverințe de vechime în muncă foștilor angajați, de această dată vorbim despre un alt abuz care, în opinia reprezentanților societății, este un lucru normal, sub pretextul că ”ceea ce nu este interzis, este permis”, așa cum se arată în concluziile scrise depuse la dosarul aflat pe rolul instanței.

De precizat că pe rolul Tribunalului Constanța a fost înregistrat un dosar civil, având ca obiect ”litigii de muncă”, în care un număr de 37 de foști angajați, având calitate de reclamanți, precum și 3 persoane – intervenienți în cauză, au solicitat instanței să oblige compania în vederea eliberării documentelor solicitate. În luna aprilie, cei de la Telekom au început să le elibereze adeverințele, însă numai pentru reclamanți, nu și pentru intervenienți.

Mai nou, documentele doveditoare a vechimii se eliberează contracost.

Astfel, mai mulți dintre solicitanți s-au adresat instanței, pentru a remedia această problemă.

”Prin întâmpinarea formulată, pârâta susține că cererea este lipsita de obiect intrucât mi-au fost eliberate adeverințele solicitate, făcând referire în fapt la adeverința de grupă, iar pentru restul adeverințelor privind venitul realizat și sporurile acordate, se susține că nu aș fi urmat o procedură prealabilă și că, totodată, am fost informată în sensul că pentru eliberarea acestor înscrisuri este necesară parcurgerea unei proceduri porealabile ce constă de fapt în plata unei sume de bani nespecificată, al cărei cuantum se stabilește în funcție de tipul solicitării și de perioada pentru care se procesează datele necesare”, se arată în înscrisurile depuse de una dintre reclamante.  

Tot ea apreciază că pentru unii solicitanți au fost eliberate documente, în timp ce alții nu au primit aceste adeverințe.

”Pârâta (Telekom – n.r.) a eliberat celorlati reclamanți adeverințele solicitate, cu excepția intervenienților, care au fost nevoiți să formuleze cereri de chemare în judecată, sens în care este evident că pârâta adoptă un tratament discriminatoriu și contrar normelor legale potrivit cărora angajatorul este obligat, potrivit art. 35 alin. 5 din Codul Muncii, să  elibereze un document care să ateste activitatea desfășurată de acesta, durata activității, salariul, vechimea în muncă, în meserie și în specialitate iar, conform art. 40 alin. (2) lit. h), angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”, se mai arată în acțiunea civilă.

Cum motivează Telekom aceste taxe de eliberare a documentelor

Motivele invocate de reprezentanții companiei sunt total deplasate, în opinia reclamanților, dat fiind că sunt invocate anumite proceduri și costuri care nu țin de persoana solicitantului, ci de managementul societății.

Iată ce invocă cei de la Telekom, cu privire la aceste costuri privind eliberarea documentelor:

”Cu referire la adeverințele solicitate de reclamanți, Telekom a eliberat adeverința de grupă conform solicitării, iar în legătură cu adeverința care atestă venitul realizat și sporurile acordate, reclamantei i se aplică procedura necesară a fi urmată pentru eliberarea acesteia.

Începând cu data de 03.08.2020, la nivelul subscrisei au intrat în vigoare Instrucțiunile de Lucru privind eliberarea adeverințelor de sporuri, venit realizat TKR (I1.HRM.07.05). Contextul adoptării acestor instrucțiuni este dat de următorii factori:

– arhiva subscrisei este alcătuită exclusiv din documente pe suport de hârtie pentru perioada anilor 1950 – 01.04.2001;

– numărul angajaților din anii 1950 – 2000 a fost de peste 150.000;

– informațiile solicitate se regăsesc în ștatele de plată/fișe de salarii, pe suport de hârtie, ceea ce îngreunează procesul de identificare al acestora și de procesare a adeverințelor;

– identificarea solicitanților în documentele pe suport de hârtie este greoaie, având în vedere faptul că, în trecut nu se utilizau în ștatele de plată elemente de identificare e.g. CNP, data de naștere, număr marca etc., elementul principal de identificare fiind numele și prenumele;

– numărul solicitărilor privind eliberarea acestor tipuri de adeverințe este în creștere;

– vechimea în muncă a solicitanților este, în medie, de peste 15 ani;

– costurile aferente acestor tipuri de adeverințe este mare, implicând costuri cu: depozitarea și manipularea documentelor, extragerea cutiilor în vederea identificării solicitantului și a informațiilor, costul emiterii adeverinței și expedierea acestora.

Așadar, pentru obținerea adeverințelor suplimentare este nevoie de parcurgerea procedurii conform instrucțiunilor amintite mai sus, iar procesarea cererii implică achitarea unui cost care să acopere, măcar parțial, activitatea minuțioasă de identificare în fizic a tuturor datelor solicitate. Nu mai puțin important este faptul că, pentru activitatea de arhivare, subscrisa recurge la serviciile firmelor de specializate de arhivare a documentelor, ceea ce implică existența unui cost suplimentar în procesul de eliberare a adeverințelor.

Așadar, perceperea unei taxe pentru eliberarea adeverințelor referitoare la stagiile de cotizare/drepturile salariale este perfect legală și temeinică. A nega acest drept al subscrisei, prin care se acoperă parțial cheltuielile cu salariile angajaților responsabili și societatea care gestionează arhiva documentelor, ar însemna să se discrimineze drepturile subscrisei în raport cu o altă persoană juridică căreia îi sunt aplicabile normele care reglementează posibilitatea perceperii unui cost pentru eliberarea adeverințelor. Sub aspectul tarifului operațional, trebuie făcută precizarea că legiuitorul nu prevede o interdicție pentru perceperea unei taxe în vederea eliberării unei adeverințe către salariat.

Prin urmare, dând eficiență principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, solicitarea unei taxe pentru acoperirea costurilor generate de activitatea de eliberare a adeverinșelor este întemeiată și legală. Or, ceea ce nu este interzis, este permis”, se arată în concluziile depuse la dosar.

Adică documentele care ar trebui eliberate gratis, așa cum prevede legea, acest aspect fiind clauză în contractul individual de muncă, la rubrica ”obligațiile părților”, Telekom România percepe taxe, sub pretextul că sunt prea multe solicitări și că această activitate necesită eforturi considerabile, ca și cum foștii angajați ar avea vreo vină.

Cine sunt reclamanții

Așa cum am precizat și în articolul anterior, unele dintre persoanele reclamante au lucrat în cadrul societății încă din anii 70, de pe vremea fostelor întreprinderi de stat de poștă și telecomunicații.

În 1990, odată cu înființarea Regiei Autonome Rom- Post-Telecom, aceasta a preluat activitatea operativă de exploatare și administrare a serviciilor poștale și telecomunicații, dar și arhiva fostelor intreprinderi de telecomunicații. Ulterior, regia autonomă a trecut prin mai multe transformări, devenind Rom-telecom SA, după care a fost privatizată prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de către OTE, devenind Romtelecom, preluând arhivele fostelor regii autonome. Mai departe, prin vânzarea acțiunilor OTE, compania a fost rebranduită sub denumitrea Telekom care, la rândul lui, a moștenit aceleași arhive.

În ceea ce-i privește pe foștii angajați, încetarea contractelor de muncă ale acestora s-a realizat fie ca urmare a condițiilor de pensionare, fie prin încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților, fie în urma concedierilor colective sau individuale, pentru motive care nu țineau de persoana asalariatului, ca urmare a reorganizării societății.

Unii dintre reclamanți sunt deja pensionați și au solicitat adeverințele pentru a le putea valorifica în vederea recalculării pensiilor, în timp ce alții au solicitat adeverințele respective pentru a-și putea întocmi dosarul de pensionare. Numitorul comun în ceea ce-i privește pe reclamanți este faptul că, deși au solicitat adeverințele respective, iar legea îl obligă pe angajator sau pe fostul angajator să le elibereze într-un termen de maxim 15 zile, reprezentanții Telekom au ignorat aceste solicitări.

Mai mult decât atât, în carnetele de muncă ale foștilor angajați nu sunt menționate toate veniturile brute, sporurile cu caracter permanent, indemnizațiile, bonusurile pentru care au fost oprite contribuții de asigurări sociale, evidențiate în ștatele de salariu, iar acest lucru produce efecte negative în ceea ce privește calculalrea pensiei. Asta pentru că, în funcție de elementele cuprinse în adeverințe, se stabilește cuantumul pensiilor la care sunt îndreptățiți foștii salariați.

Pentru aceste nereguli din partea actualului Telekom România, oamenii s-au orientat spre instanța de judecată, pentru a obține aceste drepturi legale, dobândite în mulți ani de muncă.

Daniel ALBU