Am ajuns să nu mai treacă zi în care să nu aflu că vreun dosar penal cu rezonanță s-a închis sau urmează să se închidă fără să fie soluționat, grație unei decizii a Curții Constituționale (CCR) din primăvara anului trecut. Practic, vorbim de o decizie care nu numai că pune justiția pe butuci, dar își bate joc de ani de muncă în care anchetatorii au adunat probe și indicii pentru aducerea în fața instanțelor a unor infractori care, acum, le vor râde în față.
După OUG 13, din urmă cu câțiva ani, când o fostă guvernare a încercat să modifice Legile Justiției, iată că în mai 2022 a fost momentul în care Curtea Constituțională a făcut, practic, același lucru, dar într-un alt mod, prin pronunțarea Deciziei nr. 358/26. Nu a mai fost nevoie de grațierea și amnistia din OUG 13, ci de declararea ca neconstituțional al unui articol din Codul Penal. Mai exact, CCR a declarat neconstituțională întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale, prevăzută de articolul 155 din Codul Penal. Iar de aici vine potopul.
Din acel moment, sute de dosare s-au închis înainte de a fi soluționate, dosare răsunătoare de corupție sau ale DIICOT. Infractorii, de cele mai multe ori cu antecedente și cu mai multe condamnări la activ, le râd în față procurorilor care s-au chinuit să-i aducă în fața legii pentru a răspunde, le râd în față și judecătorilor care nu au avut de ales și au amânat cauzele penale atunci când au fost invocate excepții peste excepții și s-au cerut termene peste termene, tergiversându-se, astfel, procesele de judecată, parcă special pentru a se ajunge la prescripție. Nu neg faptul că și justiția a avut partea ei de vină atunci când nu a reușit să soluționeze dosare care au împlinit zece ani sau chiar mai mult, cum ar fi cazul lui Gabriel Bivolaru, fostul parlamentar care fura țiței din conducte, trimis în judecată în 2013, iar exemple sunt muuulte.
Dar există și o întrebare: chiar nu se putea ca această decizie a CCR să își producă efectele din momentul intrării în vigoare? De ce a trebuit să producă efecte retroactiv, parcă în semn de dispreț față de munca atâtor magistrați?! Pentru judecători, poate e un semn bun, fiindcă se reduce numărul dosarelor, dar procurorii pot considera, pe bună dreptate, că au fost luați la mișto de către judecătorii constituționali.
Daniel ALBU
