După meciul România-Olanda, când tricolorii au fost înfrânți, s-a văzut stofa din care sunt croiți mulți dintre conaționalii noștri. Am auzit vorbe bune, de încurajare, la adresa jucătorilor români, dar am auzit și vorbe precum ”Ne-au făcut de râs”, sau ”Sunt dezamăgit” de Naționala României.
Niciodată nu am înțeles cum poți fi dezamăgit de cineva pentru care nu ai mișcat un deget, nu ai făcut nimic niciodată, nu ai investit în el, dar bine că ai pretenții. Eu, personal, pot fi dezamăgit cel mult de propria persoană, dar nu pot fi dezamăgit de niște sportivi pentru care eu nu am făcut niciodată nimic. În schimb, sunt mândru de multitudinea tricourilor galbene din tribune, de toți aceia care au cântat Imnul Național și de faptul că măcar așa a mai auzit și Mapamondul de România.
Dar, ca să schimb subiectul, România se poate mândri și cu alte valori, mai puțin comentate de atotștiutori, și anume: suntem pe primele locuri în lume la Olimpiada Internațională de Matematică.
În ciuda a tot ce se zice despre actuala generație, că nu învață, că nu se ridică la nivelul generațiilor anterioare, când se învăța altfel, iată că avem valori care au fixat România pe harta internațională a elitelor în matematică, fizică, engleză și alte materii.
Desigur că avem unele rezultate slabe la Bacalaureat, la examenele de capacitate, dar există totuși și elevi eminenți, cu rezultate sclipitoare, ceea ce ne duce cu gândul că România ar mai avea o șansă, asta dacă nu cumva și aceștia vor alege să își continue cursul vieții pe alte meleaguri, după ce vor constata că România nu face chiar nimic pentru ei și nu le oferă nimic, în afara ”aplauzelor” de pe Facebook.
Unele publicații îi indică pe elevii români printre cei mai slabi din lume și, implicit, din Europa. Doar că aici este vorba despre niște rezultate globale care analizează, de fapt, întregul sistem de învățământ din România, cu cifre și cu tabele, unde la creativitate se spune că elevii noștri sunt cei mai slabi. Aceeași analiză arată că doar elevii din republica Moldova, Bulgaria, Cipru, Macedonia de Nord și Albania au o gândire creativă mai slabă sau egală cu a elevilor români. Observăm că țările din Europa de Est sunt cel mai puțin competitive, ceea ce nici pe departe lucrurile nu stau așa.
Rezultatele elevilor români la olimpiadele internaționale sunt foarte bune, ceea ce combate, cumva, această etichetă negativă. Românii reușesc să obțină peste tot, la toate olimpiadele, medalii de merit din aur și argint, iar asta pare, cumva, bizar, cum reușesc ei să obțină astfel de rezultate remarcabile, cum reușesc niște elite să iasă atât de mult în evidență într-un sistem de învățământ mult mai prost decât în epoca de tristă amintire dinainte de 89.
Este un imens paradox al societății românești, dar este o realitate, deși sistemul românesc este destul de slab. Avem, totuși, rezultate de nivel mondial.
Sunt examene foarte importante, cum ar fi SAT, cel Statele Unite, echivalentul Bacalaureatului, pe care îl pot susține elevi din toată lumea, un examen care se plătește și care îi ajută pe participanți să intre la cele mai importante școli din lume, în special din SUA și UK, unde este absolut obligatoriu. Iată că și aici elevii din România au cele mai mari rezultate la fiecare examen.
Este absolut uluitor cum se întâmplă acest lucru, cum obțin acești elevi rezultate care uimesc pe toată lumea, în condițiile în care vin dintr-un sistem total nepus la punct, conceput de unii idioți la propriu, tocmai pentru ca școala să meargă din inerție. Totuși, acești elevi sunt plasați într-o luptă pe care o câștigă în fața englezilor și americanilor, în propria limbă a acestora. Ca să nu mai spun că rezultatele românilor la limba engleză sunt superioare față de cele obținute de elevii și studenții americani sau britanici.
Nu mai vorbim despre matematică unde românii sunt net superiori în privința acestor rezultate. Din clasamentul PISA reiese că românii sunt pe primul loc în Europa în ceea ce privește diferențele dintre elevii favorizați, adică cei din școlile mai bine văzute de la orașe, față de cei din mediul rural. Chiar și la școlile cele mai reprezentative de la noi, elevii primesc încă de la primele ore de curs, invitații din partea profesorilor de a studia în particular. Adică veșnicele meditații fără de care nu își pot lua Bacalaureatul. Iar școala din România pregătește elevii în așa fel încât să termine undeva la nivelul 5 sau 6. Dacă nu își îmbunătățesc cunoștințele în mod particular, școala nu îi ridică mai mult de atât.
Și uite că este un miracol cum NU reușesc elevii din SUA sau din UK să obțină rezultatele elevilor români. Și în învățământ, ca și în sport, se crează câte o elită care, prin propriile puteri, reușește să-și creeze un culoar remarcabil la nivelul celor mai buni. Așa se face că avem elevi olimpici la matematică, la fizică și la alte discipline, fapt cu care ne mândrim. Iar dacă rezultatele interne la examene nu sunt întotdeauna la nivelul la care ne-am fi așteptat, putem da vina, pe bună dreptate, pe sistemul de învățământ deficitar, care nu a învățat nimic în ultimii 30 de ani și care merge pe aceleași principii.
Daniel ALBU
