Se spune că omul își este, adesea, cel mai mare dușman. Iar eu aș completa că, de fapt, partea tragică este că nu își dă seama de asta. Aici aduc în discuție: schimbarea. Toți vrem o țară ca ”afară”, dar devenim încleștați atunci când confortul și rutina ne sunt un pic zdruncinate. Imediat iese Sauron din noi și suntem gata să ne bălăcărim, să uităm de principii, de moralitate, de… evoluție. Iar mahalaua acaparează schimbul de idei, din dorința de a ne susține, cu orice preț, punctul de vedere. Ah, să nu uit de ipocrizie. Dacă în viața de zi cu zi ni se rupe de ”semenii” noștri, când vine vorba de schimbare, devenim empatici. Chiar și patrioți. Devenim orice, numai să demonstrăm că suntem miezul și că avem dreptate. Dacă ne-am lua după mulți dintre noi, încă am avea tramvaie trase de cai și aranjatori de popice.
Recent, informația că retailerul Auchan va introduce case 100% self scan a împărțit România în două tabere. Atât ce s-au scandalizat unii românași, de zici că s-a anunțat o nouă pandemie de Coronavirus. ”Nu se poate așa ceva, este inadmisibil” – spuneau. De ce? Păi să vedem argumentele. 1. ”De ce să facă românul treaba unui angajat de la Auchan? Apăi, mă plătește??” Că doar românul este domn și trebuie servit. Și 2, iar aici intervine, brusc, empatia: ”săracele casiere, vor fi date afară, își vor pierde jobul”
Cu o zi înainte de informația de față, pariu că aceiași oameni nu dădeau doi bani pe casiere? Dar nu contează, să zicem, omul se mai schimbă. Să fiu mai tolerantă, zic. Măi, dar faza cu: ”ehee, o să dispară meseria de casieri, vom fi extirpați de pe fața pământului, pentru că așa ne dispar meseriile” – chiar mă face să-mi dau o palmă peste frunte. Dar nu-mi dau, sîc! Dacă toți am fi funcționat după asemenea gândire, am fi avut și în ziua de azi tramvaie trase de cai. Să nu dispară meseria de birjar. Apropo, și când au fost înlocuite aceste tramvaie, cu cele cu aburi, au avut loc proteste. La fel, schimbarea, bat-o vina…
Sau aranjatorul de popice, tăietorul de gheață, lampagiul, omul care dădea deșteptarea, telefonistul…, și multe alte, – toate acestea au fost meserii ce au fost înlocuite de ”mașinării”.
Un alt scandal, naiv din punctul meu de vedere, este și pe tema inteligenței artificiale. Cum e și AI-ul Ion al României. Ce ne trebuie nouă robot? Și aici am citit/ascultat fel de fel de păreri, unele chiar susținute într-un mod agresiv. Dar baza este aceeași: frica de schimbare.
Trăim într-o lume incertă. Nimic nu ne este garantat. Și am ajuns la concluzia unui om pe care îl apreciez mult: trebuie să stai mereu actual! Să te poți reorienta, să fii la curent cu ce se întâmplă în ”piață”. Asta doar dacă nu vrei să te enumeri printre protestatarii cauzei tramvaiului tras de cai.
Da, multe meserii au dispărut și asta se va întâmpla în continuare. Nu putem ține timpul în loc. Se numește evoluție! Atunci, hai să ne întoarcem la fierul de călcat cu cărbuni. Ce ziceți?
Nu vreau să conving pe nimeni de nimic. Atât timp cât omul se scandalizează că se mută o statuie, eu ce putere să am? Și de ce aș vrea să am asemenea putere?
Trăim într-o lume nebună, cu un ”sistem” bazat pe interese. Nimic nou. Dar este dureros că noi, oamenii de rând, care avem informația la un click distanță, care avem puterea de a cerne, ne încăpățânăm să fim comozi și înrădăcinați în ”învechit”. Că e mai bine așa.
Suntem specialiști în medicină, suntem ingineri, judecători, suntem specialiști în tot și toate. Iar specializarea vine de aici: am văzut/citit eu undeva. Și suntem răi.
De parcă am trăi veșnic…
Liliana BELCIUG
