Reglementarea statutului studentului și al elevului în România este dispersată în diverse acte normative, iar lipsa unei legi unitare și exhaustive conduce la aplicări inegale și dificultăți de implementare. O lege dedicată ar putea uniformiza și clarifica drepturile și obligațiile, promovând un sistem educațional echitabil și transparent.
Statutul studentului nu este reglementat în mod direct și exhaustiv de o lege specifică, însă există o serie de acte normative care fac referire la drepturile și obligațiile studenților, precum și la statutul lor în contextul educațional și social. Aceste reglementări sunt dispersate în diverse acte legislative, care reglementează atât organizarea învățământului superior, cât și drepturile și responsabilitățile studenților: Legea educației naționale nr. 1/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2011 privind Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare – în anumite condiții, studenții pot beneficia de reglementări specifice referitoare la raporturile de muncă, de exemplu, pentru activitățile de practică sau pentru joburile part-time compatibile cu programul lor de studii; Legea nr. 88/1993 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de licență și masterat – reglementează învățământul superior din România, incluzând unele dispoziții legate de statutul studenților, de organizarea examenelor și de obținerea diplomelor etc.
Statutul studentului se aprobă prin hotărâri ale Senatului Universitar al fiecărei instituții de învățământ superior din România. Practic, fiecare entitate universitară are propriul statut al studentului.
O altă problemă majoră constă în diferența între reglementările legale existente și implementarea acestora în practică. Deși Legea educației naționale nr. 1/2011 și alte acte normative prevăd drepturi fundamentale pentru studenți, cum ar fi dreptul la educație de calitate, accesul echitabil la burse și alte forme de sprijin social, garantarea unei educații fără discriminare sau dreptul la participarea în viața universitară (de exemplu, în structurile de conducere ale universităților), în realitate aceste drepturi nu sunt întotdeauna respectate sau implementate în mod uniform.
Aceste diferențe sunt generate de absența unei reglementări centralizate și exhaustive a statutului studentului, de interpretările variate ale legislației de către instituțiile de învățământ superior și de dificultățile în implementarea eficientă a drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege. În acest context, este necesară o armonizare și actualizare a reglementărilor pentru a asigura o aplicare uniformă și corectă a statutului studentului, în concordanță cu principiile educației moderne și cu realitățile academice și sociale contemporane ceea ce ar duce la crearea unui cadru educațional echitabil, transparent și adaptat nevoilor actuale ale studenților din România.
Ioana MARTALOG
*Articol apărut în Boema „Ovidius”, publicație realizată de studenții Facultății de Arte a Universității „Ovidius” din Constanța, cu sprijinul Focus Press
