Un italian a violat o minoră de 13 ani, la Năvodari, apoi a fost lăsat să plece liniștit în Italia, fără pedeapsă, fără despăgubiri

0
4041
Calogero Pompeo

Un italian care a violat o minoră de 13 ani, în urmă cu trei ani, într-un apartament din Năvodari, stă ”bine-merci” în Italia, fără a răspunde în vreun fel pentru faptele sale. El a fost condamnat la o pedeapsă de mai mare râsul, iar pe lângă asta trebuia să plătească și unele daune, dar și să presteze muncă în folosul comunității. Nu a făcut absolut nimic din toate acestea. De ce? Asta pentru că a putut și i s-a permis. Acum se află în Italia, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

În speță, totul s-a întâmplat în pe data de 12 august 2018, când minora F.S., în vârstă de 13 ani, a mers împreună cu tatăl ei și cu asociatul acestuia, Calogero Pompeo, cetățean italian, de 31 de ani la vremea aceea, la Năvodari, unde cei doi aveau ceva de rezolvat. Aceștia trebuiau să rămână peste noapte într-un apartament pe care îl dețineau. Potrivit declarațiilor făcute ulterior în faza de urmărire penală și în instanță, în timp ce tatăl minorei (tot cetățean italian) dormea într-o altă cameră, Calogero Pompeo a întreținut relații sexuale cu aceasta, împotriva voinței acesteia.

Cum s-a întâmplat totul

Mai exact, așa cum se arată în rechizitoriu, individul s-a dezbrăcat și s-a așezat pe patul în care fata dormea, după care a început să-i tragă pantalonii de pijama în jos. Fata s-a trezit buimacă și și-a dat seama ce se întâmplă, l-a respins pe bărbatul care voia să abuzeze pe ea, încercând să se îmbrace la loc. Mai departe, acesta a reușit cumva să o constrângă, și a reușit, până la urmă, să-și pună în aplicare planul diabolic, fără ca actul sexual să fie dus până la capăt, în timp ce fata i-a spus de nenumărate ori să înceteze și încerca să scape din strânsoarea lui.

În cele din urmă, a reușit să-l împingă din pat și să îl strângă de gât cu disperare, după care a fugit la baie. Când a revenit, italianul, prietenul tatălui său, a întrebat-o dacă nu vrea să termine ceea ce el a început și să-i facă sex oral. Atunci adolescenta s-a dus direct la tatăl său și i-a spus că a fost violată. La rândul lui, acesta a sunat-o pe soția sa – mama fetei – spunându-i ce s-a întâmplat. Femeia a sunat la Poliție, iar de aici s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Încadrarea juridică-o glumă proastă

A urmat examinarea medico-legală a minorei de 13 ani, iar legiștii au confirmat că aceasta a fost deflorată în noaptea respectivă, iar bărbatul a fost audiat și a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu ea, însă le-a spus anchetatorilor că, de fapt, el dormea și că fata a fost cea care a avut inițiativa.

După toate acestea, anchetatorii au venit cu următoarea încadrare a faptei: act sexual cu minor! Nimic despre viol, nimic despre lipsa discernământului (din punct de vedere legal), dat fiind că fata avea sub 14 ani și nu își putea exprima consimțămânmtul pentru a întreține un act sexual. Mai mult decât atât, anchetatorii au mers și pe ideea că fata nu prezenta pe corp urme de violență, pentru a putea fi vorba despre viol. Cu alte cuvinte, în lipsa vânătăilor, înseamnă că un minor, fie el și de 13 ani sau mai puțin, 9-10 ani, nu se poate constitui parte vărămată, mergându-se pe premisa că a consimțit să întrețină un act sexual.

Adică, în cazul de față, deși fata și-a anunțat tatăl că a fost violată și s-a opus vehement avansurilor italianului, cel din urmă a fost acuzat de act sexual cu minor. Nu de viol!

Condamnarea – tot o glumă

Astfel, italianul a fost trimis în judecată și condamnat definitiv, la Curtea de Apel Constanța, la o pedeapsă de un an și șase luni de închisoare cu suspendare, instanța considerând că executarea pedepsei în regim de detenție ar fi disproporționată și excesivă, față de circumstanțele personale ale inculpatului. Pe de altă parte, italianul a fost obligat să-i plătească minorei daune morale de 30 de mii de euro. Pe lângă toate acestea,  Calogero Pompeo trebuia să urmeze unele cursuri pentru reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune Constanța, să se prezinte la acest serviciu pentru monitorizare, pentru întreaga perioadă de încercare, să anunțe schimbarea domiciliului și să presteze 100 de zile de muncă neremunerată, în folosul comunității.

Sentința definitivă – ignorată total: Nu a achitat nimic, a plecat și din țară”

Ei bine, nimic din toate acestea nu a fost îndeplinit. Nu numai că nu a plătit daunele morale din sentința definitivă, dar nu s-a prezentat pentru control, nu a urmat niciun curs, nu a efectuat nicio zi de muncă și a plecat și din țară.

”Nu numai că nu a plătit fetiței mele daunele, dar el e bine-merci la el în țară, și-a făcut familie din câte am înțeles, în timp ce fiica mea trebuie să trăiască cu sentimentul că a fost violată și nu a fost îndreptățită de statul român. Dacă ar fi fost vorba despre oricine altcineva de la noi, pușcăria îl mânca, chiar și pentru o agresiune sexuală, așa cum s-a mai întâmplat. Dar pentru el, că e italian și chiar a comis un act de viol împotriva unei minore, a fost lăsat liber să facă ce vrea. El stă în țara lui fără nicio problemă”, ne-a declarat mama victimei, Mirela Achim.

De precizat că, potrivit femeii, avocatul italianului violator l-a contactat pe avocatul părții civile pentru a cădea la pace asupra sumei de bani ce constituie daunele morale. Adică li s-a propus părților civile să primească suma de 10 mii de euro, în loc de 30 de mii, așa cum a dispus instanța. Însă partea civilă nici nu a vrut să audă de așa ceva.

Cei responsabili s-au făcut ”că plouă”

De precizat că Serviciul de Probațiune trebuia să urmărească punerea în aplicare a sentinței judecătorești, rămasă definitivă la Curtea de Apel. Potrivit legislației, inculpatul are termen de 7 luni pentru a-și îndeplini obligațiile prevăzute de sentința penală, în caz contrar, la un an de la pronunțare, Serviciul de Probațiune putea dispune revocarea suspendării pedepsei și emiterea unui mandat european de executare. Numai că, pe undeva a apărut o hibă și nu s-a mai pus nimic în executare, deși a trecut un an și jumătate de la pronunțarea sentinței definitive.

 Pentru minore este ”act sexual cu minor”, pentru adulți – viol

Așa cum am arătat mai sus, în sarcina italianului Calogero Pompeo s-a reținut comiterea infracțiunii de ”act sexual cu minor” și nu ”violul”, așa cum s-ar întâmpla într-un caz obișnuit. Abuzurile sexuale (care implică minori sub 15 ani) presupus consimțite sunt de trei ori mai multe, pe rolul instanțelor, decât cele produse prin constrângere. Acesta e, de cele mai multe ori, etalonul de judecată al justiției române în astfel de cazuri: dacă există urme ale constrângerii fizice, se încadrează la viol, dacă nu – la act sexual cu minor. În puține cazuri se iau în considerare factori secundari, precum posibilitatea existenței constrângerii psihice sau inabilitatea victimei de a înțelege în întregime consecințele deciziilor sale – așa cum s-a întâmplat în cazul medicului Victor Emanuel Boț, condamnat în 2017 pentru act sexual cu minor, deși el a constrâns o minoră, tot de 13 ani, pacientă, să-i facă sex oral, iar pe altele le-a supus unor alte perversiuni sexuale.

Caz concret

La adulți, în schimb, nu este nevoie de dovada constrângerii fizice, pentru ca o astfel de faptă să fie încadrată la viol. Un astfel de exemplu poate fi considerat cazul lui Giolacai Arsen, din Constanța, cunoscut sub porecla de ”Pitbull”, acuzat și condamnat pentru un viol comis în 2011. În această speță nu s-a reținut niciun moment că victima violului ar fi fost constrânsă prin acte de violență. Mai mult, în pronunțarea instanței s-a reținut faptul că victima s-ar fi simțit amenințată doar prin prezența lui Giolacai și prin constituția fizică a acestuia.

Situația nu este nouă în România

Practica judiciară arată că instanțele românești continuă să încadreze cele mai multe fapte de abuz sexual comise asupra minorilor sub 14-15 ani ca ”act sexual cu un minor”, în timp ce infracțiunea de viol apare doar într-un sfert din totalul cazurilor, în cazuri izolate.

Se întâmplă ca astfel de situații să devină ridicole uneori, pentru justiție, în timp ce părinții sau aparținătorii victimelor sunt nevoite să caute mai departe dreptatea. De multe ori se întâmplă ca aceștia să nu-și permită un avocat sau nu prea înțeleg subtilitățile juridice, dar nici nu li se explică, astfel încât, în asemenea de situații, părțile vătămate nici nu se constituie în părți civile pentru a cere daune morale, deși dreptatea ar trebui să fie de partea lor. Puțini sunt cei care vor avea cunoștințe și curaj pentru a putea ieși în față și să vorbească despre neregulile din justiția care le spune că, de fapt, fiicele lor de 10, 11 sau 12 ani au au fost de acord să facă sex cu bărbați în toată regula, care ar trebui să răspundă, de fapt, pentru viol. 

Daniel ALBU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.