M-a iritat informația că Bolojan ar vrea să protejeze mai mult funcționărimea de jignirile cetățenilor supărați pe viață, soartă sau cine știe din ce alte motive. M-a iritat nu pentru că am un dinte împotriva funcționarilor și nici nu aplaud indivizii care se manifestă cu lipsă de politețe și bună creștere. Am avut, însă, un acut sentiment de dublă măsură, de cetățean pus la zid cu taxe și impozite mai mari, de contribuabil care declară și ultima găină din bătătură, ultimul leu din cont și care facturează „la dungă“, ca să nu tragă statul în piept. Aia m-a iritat: lipsa unor măsuri care să mă facă să simt că și pe mine mă protejează statul, nu doar îmi ia!
Da, recunosc, mi-am amintit și de funcționarii care ajung să se creadă dumnezeii hârtiilor de care depind eu, tu, el, ea. Ăia care parcă se mișcă în reluarea… unor metehne moștenite, fixate cumva în comportament și așteptări pecuniare necuvenite. Dar am respirat puțin și am realizat că, dincolo de problema de atitudine a unora, problema e alta: lipsa măsurilor care să indice oricărui cetățean, indiferent de domeniul de activitate, că și el contează, și pentru el sunt măsurile „alea bune“.
Apoi, degeaba vii acum și spui că vrei să protejezi funcționarul și să amendezi dramatic cetățeanul nervos, dacă pe același funcționar îl anunți că de la anul e posibil să nu mai aibă job. Ok… și care e varianta, ce soluții sunt pentru viitorii șomeri, care e alternativa? Tot aia de a-i muta de colo-colo, pe posturi disponibile (câte or mai fi)? Dar nu mai bine ajuți antreprenorii să le meargă bine și să mai angajeze niște oameni – pe ăia zburați din sistemul public, bunăoară?
Aș putea filosofa pe tema asta 100 de ani, dar, sigur, deștepții națiunii, adunați la „butoanele“ Puterii vor face ei ce știu că e mai bine pentru popor. Între timp, revin la gândul de mai devreme: nu, nu încurajez comportamente deviante în relația cu oamenii de prin instituții. Și când spun asta, mă gândesc la exemplul recent, când un individ a năvălit peste angajații Bibliotecii Județene din Constanța, filmând, întrebând, făcând el o anchetă în numele „jurnalismului independent“ și al faptului că soția e „viitoare vice la Consiliul Județean“… Nici jurnalist nu e, nici soția nu are mari șanse să fie vice. E consilier județean. Și, după capul meu, să te dai drept reprezentant al unei instituții de presă ori ca fiind lucrător într-un anumit domeniu, deși tu nu ești, e cam la limita legii. În același timp, să faci uz de o anumită potențială calitate a soției (funcție mare, deh…) seamănă a intimidare la adresa unor oameni care, zău, n-au greșit cu nimic. Au fost prinși doar în vâltoarea reorganizărilor de prin instituțiile unde se socotește că-s mulți angajați… Dar asta e o altă temă de discuție, poate pentru data viitoare.
Și tot pentru că nu este în regulă ce s-a întâmplat în sediul bibliotecii, remarc și faptul că… Poliția ar fi ridicat din umeri, că omul ar fi filmat într-o instituție publică, domeniu public. Haideți, totuși, să fim cu capul pe umeri: filmezi, întrebi, te dai sau ești activist public… ok, bun, e nevoie, dar cu ce comportament te afișezi? Ce fel de muncă în folosul societății faci tu, ca activist, atunci când țipi și jignești oamenii peste care intri într-o instituție de cultură?! Asta, desigur, ține de cei șapte ani de acasă. Iar în cazul exemplificat ține și de dorința de afirmare în plan politic, dar, din păcate, prin orice mijloace.
Alexandra CUCU
