Dragoș Anastasiu a demisionat, nu mai e vicepremier. I-a venit ca un bumerang în ochi trecutul, firma implicată într-un dosar de dare de mită către o angajată ANAF, în schimbul… protecției?!? Ani la rând au curs șpăgile.
Ferice de Anastasiu: procurorii nu i-au făcut dosar de dare de mită, fiindcă – zice legea – există această variantă dacă se află despre situație de la cei implicați, nu din alte surse. Am gândit eu: asta înseamnă că Anastasiu a denunțat. Nu! Anastasiu s-a supărat și a cerut DNA să transmită că nu e denunțător, ci doar martor în dosarul cu pricina. Mă rog… Ce mă frapează e atitudinea lui Anastasiu, de om supărat că rămâne fără funcție, că doar ce a făcut firma lui?! A dat șpagă fiindcă… așa se dădea, așa se supraviețuia!? Sesizez aici un autodenunț și e un bun prilej ca organele de anchetă să facă o analiză serioasă a relațiilor dintre contribuabilii cu risc și ANAF. Din ce a dat de înțeles Anastasiu, șpaga pentru supraviețuirea firmei e/era o practică des întâlnită. Păi, dacă e așa… chiar să nu audă/vadă/afle niciun anchetator din-nu-contează-ce structură? Mă îndoiesc de faptul că, dacă asta e practica (sau era), nu știa chiar nimeni de nicăieri.
Apoi, vine Bolojan cu anunțuri peste anunțuri despre situația de criză în care e țara, despre necesitatea măsurilor de austeritate etc.etc. După care, desigur, plantează în guvern oameni… competenți și apți și buni să facă reformă?! Îl ia pe Anastasiu vicepremier. Serios, chiar nu mai există nicio instituție a statului, nimeni care să verifice și să zică: „șefu’, avem o problemă: vicele cutare apare într-un dosar de dare de mită la ANAF“?! Sau tocmai asta era detaliul care îl recomanda pe Anastasiu – faptul că știa de unde trebuie făcută reforma, adică din structurile corupte ale ANAF?!
Sigur, generalizez și probabil că nu e cazul. Nu cred că toți angajații ANAF fac ce am aflat cu toții că se întâmpla în cazul Anastasiu. Ah, da, același Anastasiu care a declarat și următorul lucru, care mi se pare fantastic: „Există două tipuri de șpăgi. De supraviețuire și de îmbogățire. Din punctul nostru de vedere, treaba a fost de supraviețuire. În toată perioada asta a fost zona de frică și de supraviețuire“. După care tot el a comentat că pleacă din Guvern, că nu mai poate ajuta, că… denigrarea la adresa lui va continua, indiferent ce va zice.
Măi, alo, coboară din copacul acela, domnule dragă, că ne jignești inteligența: matale trebuia să ai bunul simț să nu te cocoți pe ditamai scaunul de vicepremier, știind ce tinichele ai de coadă! Asta una. A doua, din nou, repet: dar chiar nu a fost nimeni cu capul pe umeri să avertizeze premierul, președintele țării care este riscul în cazul lui Anastasiu? Chiar n-a avut nimeni cap să indice vulnerabilitatea… de imagine, poftim (dacă de moralitate nu se mai preocupă nimeni), în cazul Anastasiu? Apoi… fleoșc! Marele om de afaceri, care nu era în stare să supraviețuiască (de firmă zic) fără să dea șpagă. Iar ca el, mulți alții. Succes în deschiderea de dosare (mă gândesc la procurori acum).
Am tot învârtit, sucit anumite idei că, poate, repetate, scrise în diverse formulări, zdrăngăne ceva în anumite zone și capete. Mai adaug și asta: vorbeam cu cineva, deunăzi, despre scandalul de la Guvern. Respectivul mi-a dat exemplul Pablo Escobar. Păstrând proporțiile: lui Escobar i s-a tras tot de la ambiția de a aduna în dreptul lui și puterea politică.
Alexandra CUCU
