Politica şi femeia – ştiu! pentru unii sună a „baba şi mitraliera”. Nu şi pentru mine! Apoi, pentru alţii ar suna uşor insinuant misogin, dar doar aparent, pentru că nu este deloc aşa. Dacă ziceam „Politica şi bărbatul” nu suna deloc misogin, sunt sigur. Şi asta pentru că de secole până în prezent suntem obişnuiţi să vedem în politică majoritar bărbaţi.
Cam de pe de la mijlocul anilor 80 a apărut o noţiune nouă. Noţiunea este „politically corect”. Dacă la început această noţiune îşi propunea să instituie criterii care să asigure tratamentul corect şi echilibrat al tuturor mebrilor societăţii, fie că vorbim de femei, LGBT, persoane de culoare, minorităţi etc, azi am ajuns în unele situaţii ca această noţiune să mearga la extreme şi să ducă chiar până la punctul în care această noţiune să instituie dictatura minorităţii. Nici asta nu este corect, însă subiectul este atât de sensibil încât nimeni nu crâcneşte pentru că subiectul este atât de iritant, încât pricinoşii te pun imediat la colţ. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu altă noţiune : „statul de drept”; însă chestia asta o dezbatem cu altă ocazie.
Dar, oricât de sensibil ar fi subiectul, am să risc şi am să spun că femeia în politică este de mai multe feluri. Le ştiţi şi voi, le-aţi văzut de atâtea ori, mulţi aveţi păreri similare, însă azi doar eu îmi asum riscul să mă exprim.
Este foarte greu să la categoriseşti în raport cu un sistem de referinţă general valabil bazat pe principii, idei şi conduită. La noi în ţară categoriile se fac pe bază de raportare una la alta. Şi iată cum, în mod absolut hilar, în baza acestui sistem de lucru, am ajuns la curioasa şi inimaginabila situaţie ca, văzând-o pe Şoşoacă ieri, să nu mi se mai pară atât de groaznică Udrea. Dacă stau bine şi mă gândesc, noi, românii, cam întodeauna avem de ales, între două rele, pe cea mai puţin rea. Iar aseară, văzând spectacolul grotesc… zău aşa!, „Je ne suis pas Şoşoacă!”.
Sunt atâtea categorii pe care le-am putea enumera aici, mă refer la femei în politic, încât nu cred că le-aş acoperi pe toate. Avem caţe, avem mahalagioaice, avem nebune şi aş putea să umplu pagina de categorii, însă o singură categorie îmi creează dificultăţi: femeia politică. Ceva de genul cum ar fi bărbatul politic Maniu, Brătianu, Coposu şi alţii asemenea.
Acum, dacă venim şi la nivel local, lucrurile sunt ceva mai simple. Păi să vedem ce avem: Corina Martin, Felicia Ovanesian, Mihaela Andrei, Rizea Cristina, Ploscaru Nicoleta, Mariana Gâju şi… cam termin lista, nu-mi mai vin altele în minte. Lista este cam scurtă şi nu ştiu ce să zic… Ziceţi voi! Poate că avem şi noi la Constanţa o Udrea şi o Şoşoacă. Nu ştiu! Şi chiar dacă ştiu, nu ar fi „politically correct” să scriu aici. Ceea ce este sigur, este că noi în Constanţa nu avem cu certitudine femei politice. Nu încă. Avem doar nişte femei… trecător prin politică. Doamne!! Unele, sper să treacă repede, cât mai repede.
Al vostru, Fiul Cetăţii, crescut la umbra lui Publius Ovidius Naso!
Nu inteleg de ce conteaza ce sex are persoana politica? Daca are sex masculin trebuie sa se comporte intr-un anume fel iar daca are sex feminin, in alt fel?
Cum ar trebui sa se comporte un om de sex feminin care este politician?