Când eram mic eram fascinat de cărţile lui AC Doyle şi perechea de investigatori Sherlok Holmes şi Dr Watson.
„Tentaţia de a forma teorii premature fără a avea date suficiente este un dezastru al profesiei noastre” – AC Doyle.
Al oricărei profesii, aş completa eu! Fie ea de comentator pe facebook, dacă asta poate fi o profesie sau de city manager al unui oraş cum este Constanţa!
Constat şi mă minunez cum unii pot să-i manipuleze pe alţii prin 2-3 cuvinte puse la un comentariu. Nu este un caz singular, ci a devenit o practică. Aş putea gândi că a devenit chiar un mod de guvernare locală. Dar, „să nu ne ambalăm prea tare my dear Watson…” şi să analizăm fapte.
Iată reţeta!
Se ia una bucată persoană cu ceva preocupări locale diverse, se face una bucată cont de facebook, se postează diverse poze sau lucruri cu adresant direct, în cazul nostru doamna City Manager Ovanesian şi… se aşteaptă! Nu se aşteaptă mult pentru că oala intră în fierbere instant şi se trece la acţiune în doua faze. Se pune una bucată răspuns la postare – plin de ură şi venin, se merge la juridic în primărie şi se solicită 2-3 bucăţi dosare vechi, se face una bucată raport şi… gata prăjitura!
Nu ştiu cine câştigă din această reţetă? Primul sau al doilea? Habar nu am, însă cert este că observ o mai mare implicare în acest gen de acţiune din partea autorităţii publice decât în orice al mod care ar putea izvorî din, să zicem, legea de funcţionare a autorităţii publice OG 57/2019.
Dar să luam un caz concret!
Comentatorul pune o postare şi zice ceva de apa care se adună şi inundă Portul Tomis la fiecare ploaie. Recomandă la sfârşit doamnei Ovanesian să se ocupe de astfel de lucruri serioase, nu de prostii (asta ca să-i dea foc, evident). Reacţia nu întârzie şi doamna Ovanesian spune că de vină este Mazăre şi vechea administraţie care au ciordit portul Tomis şi nu au făcut canalizare.
„Daţi-mi date, date, date! Nu pot face cărămizi dacă nu am argilă” – aş spune eu alături de amicul Doyle.
Păi sa vedem!
Da, Portul Tomis a fost concesionat de o firmă cu doi acţionari, unul român şi altul turc. Nu ştiu care din ei o fi Mazăre. Poate turcul! Dar nu contează. Ăştia au o fâşie de la apă şi marină. Pe fâşia de la apă au pus vreo 25 de restaurante cu apă, canalizare şi gaz. Apa care se strânge pe stradă din portul Tomis (care nu aparţine nici turcului nici românului) provine din ploaia care se scurge pe taluz. Taluzul este foarte mare şi apa este multă rău. O parte din apă ajunge în mare, însă restul rămâne pe stradă din cauza diferenţei de nivel. Era necesar un sistem public de canalizare acolo, evident. Canalizarea ţine de oraş şi RAJA. E ceva canailzare acolo, dar este subdimensionată. Clar trebuie făcută. Şi, în loc să faci o linie de buget pe 2021 şi să chemi RAJA să pompeze apa în 10 minute, mai bine pui o postare că Mazăre este de vină şi începi să „lingi” dosarul cu Portul Tomis, poate mai pui de o plângere penală. În tot acest timp, mi-am luat cizmele să mă duc la o cafea în port, că am auzit că se deschid terasele, dar ce să vezi? Mă văd cu unchiul Costică: agita un ciocan în mână şi dărâma terasa. Mă resemnez şi mă duc la Mc Drive, să iau o cafea pe care să o beau în maşină. Observ că nu sunt singurul. Coada este până hăt!, dincolo de Delfinariu.
Preţ de câteva zile… dl. primar Chiţac nu zice nimic pe acest subiect.
„Ai marele dar al tăcerii, Watson, ceea ce te face un tovarăş nepreţuit” – ar zice doamna Ovanesian dacă l-ar cunoaşte pe amicul S. Holmes. Bine că, între timp, primarul a anunţat că se modernizează reţeaua de apă şi canalizare! Aleluia, credeam că rămânem înţepeniţi în povestea „Mazăre e de vină”! Bine că între timp mai şi lucrează cineva la RAJA… Aşteptăm să-i vedem la lucru şi pe ceilalţi…
Până atunci, rămâneţi calmi! Nimeni nu scapă nepedepsit. Trebuie doar să avem răbdare.
Al vostru, Fiul Cetăţii, crescut la umbra lui Publius Ovidius Naso!
