„Cum Dumnezeu am ajuns aici (…)?“, s-a întrebat ministrul Energiei după ce a anunțat / admis / declarat că plătim printre cele mai mari prețuri la energie din lume. E, totuși, un semn bun că un guvernant ajunge măcar să discute despre asta. Că nu cred că va rezolva prea curând ceva generat de o serie întreagă de miniștri ori secretari de stat care au funcționat în stilul „mă doare-n cot, s-a liberalizat piața“… e alta. Dar măcar a zis-o și, sincer, da, sesizăm la ultimele facturi că nu e glumă cu scumpirile.
Asta nu face decât să dea apă la moară cetățenilor care seamănă tot mai multă „veselie“ în rândul populației. Mă refer la cetățenii – politicieni cu discursuri desprinse din filme de comedie, dar nu o comedie bună, ci din aia atât de proastă, că te întrebi: și pe ăștia cum Dumnezeu am ajuns să îi votăm / voteze lumea? Am urmărit discursuri delirante la TV, pe Internet, cu cetățeni care se declară persecutați de sistem și amenințați… Mă uitam la George Simion cum declara, cu nonșalanță, că se va încerca o tentativă de asasinat. Ținta ar fi el. Bine, acum câțiva ani, și Liviu Dragnea zicea ceva similar. Și-atunci mă întreb: omul joacă această carte cu bună știință, spune toate prostiile astea știind că populația e mai predispusă ca oricând să creadă baliverne sau chiar crede ce zice?
Aș înclina să cred prima parte, și revin la povestea cu facturile. Care e legătura? Păi, la cât de nemulțumit e românul, la cât de copleșit e de facturi, de cheltuieli, de anunțurile premierului Ilie Bolojan cu austeritatea (am început să urăsc acest cuvânt), parcă îți vine să crezi că totul e o conspirație. Parcă preferi să te afunzi în delirul anumitor politicieni, doar-doar o veni de la ei salvarea… E ca atunci când te uiți la un film cu intenția clară de a te desprinde de realitate, de a te deconecta, de a scăpa de stresul și rutina zilnică.
Circul ăsta va deveni și mai mare în următoarele luni, și nu fiindcă vin sărbătorile (alte cheltuieli), ci pentru că politicienii par să nu fi înțeles nimic din nemulțumirea oamenilor și-și pregătesc bine-mersi jocurile de culise pentru alegerile din partide. La PNL, bunăoară, nu știu câtă preocupare e pentru a scoate țara din mocirlă, cât este pentru a-și rupe capetele unii altora. O spun după ce am asistat la discuții despre „ăla îi pregătește ăluilalt dosare, că vrea să preia puterea în organizație“… Îmi vine, sincer, să-i întreb: voi sunteți sănătoși la cap? Dar altă treabă n-aveți, nu mai există nimic de rezolvat în țara asta? Dar… să îi ia pe toți, să-i aresteze, să-i ducă în cătușe, să satisfacă dorința de spectacol a norodului! Și, dup-aia? După aia să asistăm, din nou, la rundele de spectacol oferite de cetățenii-justițiari care intră în instituții și filmează, să arate „marea corupție“ care zace prin birouri… Altă nebunie din ultima perioadă, care nu înțeleg cui face bine. Poate doar celor avizi de imagine și celor însetați să li se livreze evadarea din cotidianul care ne duce, vrem – nu vrem, tot la factura aia de la curent și la celelalte și tot așa.
Ce vreau să se înțeleagă: circul nu ține de foame! Dar, pe de altă parte, poate fi un ghiont pentru cei care pot face ceva, guvernanții, să facă ceva. Bine, după ce își termină „dosariadele“ de prin partide. Măcar de-ar face!
Alexandra CUCU
