Sunt tot mai mulți care par a-și uita rolul asumat în societate. Din parlamentari aleși pentru că au promis să facă reforme în sănătate se transformă în realizatori de interviuri, iar din dascăli devin exponenți ai mahalalei.
Îl avem pe onor Septimiu Bourceanu, senatorul de Constanța pe care nu l-am mai auzit scoțând niciun cuvințel despre spitalul regional ori despre alt spital, în schimb, l-am văzut făcând podcasturi cu Tudor Gheorghe și încă un invitat. Am remarcat discuția cu Tudor Gheorghe. A fost cu țintă Ludovic Orban. Au fost comentarii despre cât de prost zdrăngăne chitara Orban. Cu adevărat, de importanță maximă pentru județul Constanța și pentru România. Uite, de aia nu putea dormi constănțeanul – dacă nu știa ce părere proastă are Tudor Gheorghe despre “competențele” muzicale ale lui Orban. Jenant, domnul Bourceanu. Faceți ce doriți în timpul liber, așa e. Puteți să vă filmați și când săriți cu parașuta sau când cântați la mandolină. Puteți da frâu pasiunilor în timpul liber. Da, corect. Dar când nu sunteți în timpul liber… mai faceți și dumneavoastră ceva pentru județul acesta? Răspundeți nevoilor cetățenilor care v-au ales? Ne uităm peste activitatea parlamentară și… nu prea pare că faceți. Așteptăm să ne contraziceți.
Apoi, avem un mare dascăl și angajat pe lângă un cabinet parlamentar: Nicoleta Bercaru. Un model pentru alți dascăli, pentru elevi, până când am sesizat pe Facebook postări nedemne de un dascăl, citate cu limbaj suburban. Doamnă, poate ați uitat cine sunteți, astfel nu-mi explic cum puteți posta, cu lejeritate, despre “păduche și curve” ori cum puteți comenta cu răutate despre situații reclamate de părinți. S-a terminat compasiunea, s-a terminat buna creștere? Ce s-a terminat în cazul dvs.?
Sunt doar două exemple cele de mai sus. Dar sunt atâția… Și nu comentez pentru că nu-mi văd bârna din propriul ochi, dar poate e cazul să-și mai vadă și alții paiele din proprii ochi.
Alexandra CUCU
