De o vreme`ncoace îl văd tot mai des pe Adrian Năstase cum își dă cu părerea despre una, despre alta, pe unde poate. Mai ales despre politica și, culmea ironiei, despre statul de drept. Tocmai el s-a găsit să le dea lecții românilor despre ce înseamnă statul de drept.
Abia s-a reabilitat, în decembrie, în fața justiției, că deja a prins grai și comentează despre orice. Vorbește despre politica internă și externă a României, despre cum ar trebui să învățăm de la alții, în speță, de la chinezi care au implementat mai demult un sistem de identificare facială a fiecărui individ, despre tensiunile din Ucraina și absolut despre tot ce îl poate aduce în atenția opiniei publice (că altfel nu ar mai scrie, nu ara vea rost). Nu m-ar mira dacă ar anunța, peste un an sau doi, că va candida, din nou, la prezidențialele din 2024. Asta ca și cum lumea a uitat deja că s-a îmbogăţit prin mijloace ilegale mai mult decât a putut duce. Atât de naivi (să nu spun altfel) ne crede și atât de bună este părerea lui despre sine.
Este același Adrian Năstase care a dat dovadă de ”geniu” și a reușit să-i păcălească pe mulți români să-l voteze la alegerile din 2004. Același Adrian Năstase care deține o avere fabuloasă, strânsă, vezi Doamne, cu un salariu de profesor universitar și unul de politician, asta însemnând 3-4, maxim 5 mii de euro pe lună, cu tot cu deconturi, la vremea când activa.
Este același Adrian Năstase care se pricepea să împuște, de la distanță, fazani și mistreți, ba și iepuri câteodată, dar pe el s-a ”ratat” de la câțiva centimetri, înainte să fie dus ”la răcoare”, iar medicul care i-a ținut partea a fost condamnat pentru mărturie mincinoasă.
Este același Năstase care a fost pus în libertate mai repede decât trebuia, deși, în alte țări, stătea închis pentru minim 10 ani și era lăsat fără toate casele și terenurile de la Cornu, din București și de pe unde mai are proprietăți.
Acest Adrian Năstase apare tot mai mult, în ultima perioadă, prin podcasturi, prin interviuri, unde comentează despre politică, despre guvern, ca și cum ar mai fi în măsură să facă asta, ca fost fost pușcăriaș.
Mai are și impertinența să comenteze la adresa celor care ne conduc acum (chiar dacă și aceștia sunt tot niște ordinari, dar nu ei sunt subiectul acestui editorial).
După ce a fost condamnat definitiv în două dosare penale (Zambaccian și Trofeul Calității), a experimentat viața din pușcărie, apoi a fost pus în libertate mai devreme, acum le dă lecții altora pe un blog, deși ar trebui să-și țină capul plecat și să-și vadă de fazanii lui, până în momentul în care va returna tot ce nu i se cuvine.
O să apară voci care vor spune ”Bine bine, dar a fost reabilitate! Deci este curat”. Așa, și? Vă spun eu că nu! Reabilitarea judecătorească este treaba justiției. Față de popor și față de țară, numele ”Adrian Năstase” nu va fi reabilitat niciodată, pentru că lumea nu a uitat de dictatura de sub ”Guvernul Năstase”, nici jurnaliștii nu au uitat cum erau amenințați, indirect, că li se vor închide ziarele sau posturile tv care aveau curajul de a comenta împotriva lui și a PSD.
Daniel ALBU
