O femeie a contestat în instanță procesul verbal de contravenție, ea fiind amendată pentru că a staționat cu autoturismul marca BMW într-un loc unde era afișat semnul care interzicea acest lucru. În instanță a invocat că a oprit să meargă la farmacie și că nu a încurcat traficul rutier. Au scăpat-o aceste scuze de tragerea la răspundere?
În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 15.10.2025, ora 16.20, a staționat autoturismul pe aleea Capidava din Constanța, în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”. A precizat că i-a fost întocmit un proces-verbal, fiind sancționată cu amendă în valoare de 810 lei, conform art. 108 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 republicat.
A susținut că a explicat polițistului local că a cumpărat medicamente și nu a staționat încurcând fluxul circulației, aflându-se pe o alee și nu pe o stradă.
A menționat că este persoană pensionară, cu handicap mediu, și că polițistul local i-a declarat verbal că nu va lua nicio măsură și i-a spus să nu mai oprească acolo în viitor.
A relatat că a fost de bună-credință și a comunicat datele solicitate prin serviciul poștal, dar că apoi s-a trezit cu amendă.
Analizând întregul material, sub aspectul legalității, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura olografă agentului constatator.
Cu privire la calitatea de poliţist rutier a agentului de poliţie local, aspect de nelegalitate invocat de petentă, instanţa reţine dispoziţiile art. 7 alin 1 lit. a Legea 155/2010: În domeniul circulaţiei pe drumurile publice, poliţia locală are următoarele atribuţii: a)asigură fluenţa circulaţiei pe drumurile publice din raza teritorială de competenţă, având dreptul de a efectua semnale regulamentare de oprire a conducătorilor de autovehicul exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor conferite de prezenta lege în domeniul circulaţiei pe drumurile publice şi lit. h: constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar…”
”În consecinţă, dat fiind că strada pe care petenta a staţionat era sub incidenţa indicatorului staţionarea interzisă, această a încălcat regulile privind oprirea şi staţionarea, nefiind important faptul că această interdicţie viza un boulevard sau o stradă secundară, contrar susţinerilor petentei.
Faptul că a îngreunat traficul se rezultă din realitatea faptică, fiind evident că pe o stradă îngustă, orice obstacol influenţează fluenţa circulaţiei, fapt avut în vedere la impunerea interdicţiei privind oprirea şi staţionarea.
Instanţa mai reţine şi faptul că petenta a motivat în mod formal plângerea contravenţională, susţinând că în realitate doar a părăsit pentru scurt timp autoturismul pentru a cumpăra medicamente, nefăcând nicio dovadă în acest sens, cu toate că obligaţia îi incumbă, potrivit art 249 C. pr. civ., şi, de asemenea, din mijloacele materiale de probă, contrar susţinerilor petentei, autoturismul parcat neregulamentar, nu era semnalizat corespunzător cu privire la persoane cu handicap.
Astfel, petenta nu a reușit să facă dovada unei stări de fapt contrare celei consemnate de agentul constatator, nerăsturnând astfel prezumția de autenticitate și veridicitate de care se bucură procesul-verbal contestat, arătând o altă situație de fapt, care nu face obiectul sancțiunii aplicate.
Prin urmare, ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză relevă faptul că petenta a săvârșit cu vinovăție fapta contravențională constată prin procesul-verbal contestat”, potrivit instanței de judecată.
Astfel, plângerea contravențională i-a fost respinsă.
Liliana BELCIUG
