Încă puțin. Doar câteva zile ne mai despart de momentul în care vom reveni la realitate. Nu de alta, dar de o lună parcă nu mai trăim în România. Cel puțin eu. Mă și mir cum, dintr-o dată, ”politicienii locali” se ceartă între ei și se luptă, care să iasă câștigător, miza fiind posibilitatea de a-mi oferi mie, cetățeanul de rând, un trai mai bun. Ce să spun, mă simt măgulit, băgat în seamă de persoane importante. Culmea e că nu eu îi caut pe ei, ci invers. Vin și mă salută pe stradă și chiar stau de vorbă cu mine, eu, omul simplu care nu știu altceva decât să muncesc, să-mi plătesc dările la stat și să-mi întrețin familia.
Deodată, după câțiva ani, sunt abordat pe stradă de diferite grupuri de persoane, fiecare grup cu persoane purtând tricouri identice și cu diferite materiale electorale în mână, care îmi promit că voi trăi mai bine, că nu voi duce lipsă de nimic, că vor avea alții grijă de mine, iar eu nu trebuie să fac nimic deosebit. Doar să votez pe X sau pe Y! O nimica toată. Oare ce o fi în capul lor? Ni se promit noi oportunități, noi servicii, străzi asfaltate complet, nu doar peticite, cum au făcut ”ceilalți de până acum”, străzi iluminate complet, mai ceva ca autostrăzile din Belgia, care sunt iluminate integral. Și câte și mai câte… Din păcate, feeria aceasta mai durează câteva zile, după care vom reveni la traiul nostru și la rutina noastră zilnică, dar cu speranța că, peste 4 ani, vom primi o nouă porție de ”tratament”. Trist este că, până atunci, sunt slabe șansele ca ”cineva” să ne mai bage în seamă pe stradă sau să ne caute la poartă, pentru a ne promite ceva. Așadar, dragi aspiranți la diferite funcții, grăbiți-vă și mai îndulciți-ne cu ceva în astea câteva zile, câte au mai rămas până sâmbătă. Vă așteptăm să ne mai promiteți câte ceva, că pe urmă nu vă mai prinde nimeni, nici măcar pentru audiențe. Veniți și ne mai înduioșați cu ceva povești/promisiuni, dacă tot veniți să cereți voturi. Probabil cunoașteți celebra replică din filmul Filantropica: ”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană”. Vă așteptăm ”cu drag”.
Daniel ALBU
