Se supără liberalii că unii nu aplaudăm înţelegerea parafată cu PSD, că nu pricepem că la mijloc este „binele ţării”, „stabilitatea României” şi alte asemenea clişee. Păi, nu, nu înţelegem, pentru că o campanie întreagă am auzit că PSD e „ciuma roşie”, e cel mai mare rău al acestei ţări din ultimii peste 20 de ani. Poate că unii nu suntem atât de versatili.
Să spui ieri că PSD a nenorocit România, iar azi să anunţi că ţara poate fi salvată doar în formula de guvernare cu PSD – măi, vouă chiar nu vă dă cu virgulă? Chiar vreţi să întăriţi convingerea că în campaniile electorale minţiţi de îngheaţă apele, iar noi, românii, suntem proştii care ne împărţim în tabere, ne înjurăm între noi, ne stricăm prietenii şi familii, pentru ca voi, într-un final, să vă pupaţi pe bot şi să împărţiţi ciolanul? Spun asta ca un cetăţean care se simte trădat, cetăţeanul al cărui vot a fost anulat de politica asta dâmboviţeană. Nu, nu mai cred în buna voastră credinţă. Nu mai cred nici în discursurile că faceţi ceea ce faceţi pentru binele şi salvarea ţării. Sunteţi o adunătură de mincinoşi, păpuşaţi de câţiva indivizi care îşi primesc ordine de nu-se-ştie unde (sau se ştie, se intuieşte, dar îmi provoacă din ce în ce mai multă silă să mai detaliez subiectul). Mai zic atât: măcar aveţi bunul simţ şi recunoaşteţi, public, că în campanii ne minţiţi. Atât.
Acum, ca om care va sufla şi în iaurt în ceea ce vă priveşte, dar conştientă că în campaniile electorale presa are „pâine de mâncat”, am o veste (pentru voi): noapte bună! Veţi avea parte de acelaşi respect pe care îl manifestaţi voi acum, când pe la colţuri comentaţi că: „lasă-i, bă, pe ăia de la presă, latră acum, dar vine campania, le dăm bani şi scriu tot ce vrem noi”. Pariu că nu? Ce aţi uitat cu desăvârşire e câtă frustrare a acumulat presa în vremurile de glorie ale PSD. Aţi reuşit, în scurt, mult prea scurt timp, să egalaţi performanţa PSD. N-am să uit când mă lua “la mişto” Gabi Stan, la sediul PSD, înainte sau în timpul conferinţelor de presă. Măi, n-am să uit când Petre Stancă îmi alerga un coleg să-l pocnească, la o manifestare PSD, iar paznicii din zonă n-au schiţat măcar un gest. M-au marcat incidentele alea; nu văd acum diferenţă între situaţiile acelea şi atitudinile anumitor liberali constănţeni – ştiu ei bine despre ce vorbesc.
Şi, revenind la liderii marcanţi ai PNL de la centru, tocmai ce am revăzut imagini şi mesaje distribuite de ei în campania electorală… Şi revin cu întrebarea: păi cum să accept eu acum că e bine cu „penalii” la guvernare? Cum?
Alexandra CUCU
