Potenţiala candidată la Primăria Eforie a explicat, în cadrul unui interviu, şi care sunt provocările momentului din punct de vedere al economiei, dar şi ce crede că ar trebui să facă atât guvernanţii, cât şi Primăria Eforie, pentru protejarea mediului de afaceri, respectiv a cetăţenilor.
Cazarea pe litoral a sute de români repatriaţi din Italia a stârnit numeroase reacţii – mai mulţi politicieni s-au declarat împotrivă, susţinând că judeţul Constanţa este pus în pericol. Fosta şefă a Serviciului de Taxe şi Impozite Constanţa, Virginia Uzun susţine că decizia este una proastă, mai cu seamă că şi Eforie este luat în calcul ca centru de carantină (prin intermediul unui hotel din acest oraş – Complexul Dunărea). Dar, în afară de acest subiect, Virginia Uzun a explicat, în cadrul unui interviu acordat FocusPress, şi care sunt provocările momentului din punct de vedere al economiei, dar şi ce crede că ar trebui să facă atât guvernanţii, cât şi Primăria Eforie, pentru protejarea mediului de afaceri, respectiv a cetăţenilor.
Reporter: Aveţi o poziţie dură referitoare la cazarea repatriaţilor pe litoral. Ce vă face să credeţi că lucrurile vor scăpa de sub control?
Virginia Uzuna: Este o poziţie serioasă, plină de ingrijorare şi de revoltă, nu o poziţie dură. Consider că existau soluţii pentru stabilirea zonelor de carantină adaptate la cerinţele actelor normative actuale stării de urgenţă, şi puteau fi alese destinaţii care nu sunt în localităţi populate. Un centru de carantină trebuie să îndeplinească condiţii specifice: persoanele să nu fie cazate la parterul incintelor, să aibă un număr limitat de ieşiri-intrări, spaţiile de cazare să fie pe suprafeţe restrânse, să aibă condiţii de locuit care să sigure spaţiul necesar/persoană, metri cubi de aer, cerinţe de igienă, să asigure respectarea tuturor standardelor de sănătate, gestionare deşeuri periculase etc. Trebuie să luăm foarte în serios şi faptul că Covid-19 a devenit o problemă comunitară şi centrul de carantină este amplasat la mai puţin de 5 metri de casele cetăţenilor din Eforie, ceea ce reprezintă un mare risc de infectare pentru locuitori. Mai mult decât atât, Complexul Dunărea nu are destinaţie de unitate medicală, aşa cum este în cazul Sanatoriului de la Techirghiol unde există un personal cu pregătire în domeniu. Cred că varianta optimă este aceea ca fiecare repatriat să fie cazat în cel mai apropiat centru de carantină faţă de domiciliul acestuia. Nu putem fi liniştiţi când citim în fiecare zi că se îmbolnăvesc medicii şi asistentele, când auzim că nu există consumabile necesare protecţiei minimale, că nu au logistică medicală adecvată, protecţie pentru personalul medical şi a intervenţiilor necesare pentru persoanele afectate şi ajunse în spitale. Să nu uităm că cel mai apropiat centru spitalicesc amenajat pentru Covid-19 este la Constanţa, unde sunt disponibile 160 de paturi, iar în secţia de ATI, doar 10. Dvs. ce credeţi că se va întâmpla dacă intră pe o pantă ascedenta infectarea cetăţenilor?
Rep.: Posibil, totuşi, ca la Eforie să nu ajungă români întorşi din Italia. Prin urmare, neliniştea dvs este la fel de mare?
V.U.: Nu mă raportez doar la românii întorşi din Italia. Vreau să înţelegeţi că nu discriminez pe nimeni şi nici nu consider că persoanele carantinate/ infectate sunt vinovate în vreun fel. Vorbim despre siguranţa locuitorilor din Eforie şi despre faptul că acest centru de carantină de la Eforie poate genera o infectare a locuitorilor în masă. (…) Primăria a iniţiat o acţiune de voluntariat, ne-am înscris şi noi, ar trebui să putem ajunge la aceşti bătrâni peste 65 de ani care nu au pe nimeni. Într-o astfel de situaţie, identificarea acestora se poate rezolva relativ uşor, din bazele de date locale, ale plătitorilor de taxa de habitat, care sunt singuri pe declaraţie. Ar trebui organizat un dispecerat şi o linie verde pentru aceştia, care să se faca publică prin informarea directă. După ce reprezentanţi ai primăriei sau voluntari i-ar suna pentru verificarea şi identificarea problemelor fiecăruia, care pot fi de natură medicală, de natură administrativă sau duhovnicească, ar trebui să-i centralizeze şi să intervină în timp real cu sprijinul tuturor entităţilor responsabile. Trebuie să avem în vedere că mulţi dintre aceştia nu vor fi privaţi doar de lipsa unui ajutor apropiat, ci nu vor mai avea nici bani pentru mâncare sau medicamente.
Rep.: Cum credeţi că va fi sezonul estival 2020?
V.U.: Este prematur să ne pronunţăm asupra sezonului estival de anul acesta atât timp cât nu ştim cum va evolua/ involua pandemia. Există variantele în care sezonul estival va fi bun sau inexistent. Dacă starea de urgenţă se finalizează la 1 iunie, cum spuneam, Eforie are deja o premisă de la care sa plece, agenţii economici sunt pregătiţi să pună la dispoziţia turiştilor o staţiune funcţională, ne vom asigura că nivelul de contaminare este mic, siguranţa familiilor cu copii va trebui promovată şi consolidată prin acţiuni atrăgătoare şi interactive, vor putea fi susţinute acţiuni de dezinfectare până la sosirea acestora şi pe parcursul perioadei de şedere şi după plecarea acestora, şi acţiuni de multiplicare exponenţiala de curăţenie şi ridicare a gunoiului din oraş şi de la cetaăţeni.
Rep.: Cred că aţi urmărit şi dvs. anunţurile guvernanţilor referitoare la mediul de afaceri. Cum vi se par? Clarifică ele situaţia sau pun la adăpost economia şi agenţii economici?
V.U.: Toate intervenţiile de până acum au fost întârziate şi incomplete. De toate aceste acţiuni depinde fundamental evoluţia economică a ţării. De la prima ordonanţă militară din 18 martie 2020, abia pe 25 martie au publicat ordinul pentru certificatele de situaţie de urgenţă, iar platforma de acces peste alte 5 zile. Oamenii au nevoie de resurse şi certitudini azi. Eu nu cred că România nu are o strategie de securitate naţională şi proceduri adaptate situaţiilor de criză. Cineva trebuie să le citească şi să le aplice. Plecând de la un subiect extrem de important, salarizarea, am observat că majoritatea angajatorilor au ales varianta concediului fără plată, care dezavantajeaza angajatul, argumentând că nu au încredere în ajutorul statului. Alegând şomajului tehnic pentru că nu au certitidinea încasării sumelor reprezentând 75% din salariu, întrucât procedura este greoaie şi recuperarea sumelor poate dura şi până la 60 de zile. Astfel, angajatorul a devenit un fel de creditor pentru salariat, şi contribuabilii mici şi mijlocii sigur nu sunt în situaţia de a genera venituri care să le permită acest lucru. În platfoma Revisal, conform cerinţelor legale, suntem în situaţia de a încălca termenul anticipat de declarare care se amendează cu sume între 5000-8000 lei, dat fiind că reglemetările din 23 martie duc la declarea unor documente cu data anterioară. Nu trebuie lăsate necorelate dispoziţii legislative întruncât într-o perioadă determinată de timp, acestea pot duce la prejudicii ale contribuabililor. Avem o problemă serioasă cu afacerile din HORECA şi turism, referitor la plata impozitului specific, pe suprafeţele destinate desfşurării activităţii, unde sunt cifre de afaceri mai mari de 1 milion de euro, pentru că vor fi nevoiţi să plătească indiferent dacă au sau nu profit. Totodată, ar trebui să existe o protecţie locală fiscală pentru toate entităţile care nu desfăşoară activităţi economice, pentru de a fi scutite pe perioada în care nu funcţionează. Deşi termenul scadent a fost prelungit, şi nu plătesc majorări, vor ajunge în situaţia de a plăti impozite şi taxe într-o perioadă în care nu vor exista lichidităţi. După cum aţi mai văzut şi dvs., persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale, sportivii, actorii, cluburile, ONG, alţi liber profesionişti, nu au nici o reglementare financiar-ficală care să-i pună măcar într-o situaţie de supravieţuire. Scutirea populaţiei de plata chiriilor, ratelor, utilităţilor pe perioada acestei crize, definirea corectă a noţiunii de capacitate financiară după care vor fi analizaţi parametrii acordării de facilităţi este extrem de importantă şi ar trebui să se raporteze la încasările efective de la furnizori şi la lichidităţile existente în mod real – sunt chestiuni care nu trebuie lăsate fără soluţii. Şi acestea sunt doar câteva din implicaţiile concrete pe care le vom regăsi din punct de vedere economic la nivelul întregii ţări.
Rep.: Ce măsuri ar trebui să ia Primăria Eforie în situaţia de faţă?
V.U.: Să ia măsuri reale şi în timp, pe termen scurt şi mediu, să emită proceduri, să responsabilizeze persoanele specializate, să verifice ducerea la îndeplinire, să atragă în acest proces toate instituţiile de suport, să facă demersuri pentru modificări legislative, pentru informarea corectă a cetăţenilor privind măsurile luate pentru această perioadă, pentru măsuri financiar-fiscale şi, nu în ultimul rând, să intervină în ajutorarea persoanelor fără venituri sau cu venituri sub limita subzistenţei şi pentru stoparea creşterii preţurilor produselor de bază privind alimentaţia şi igiena. Anterior, am detaliat câteva exemple concrete de măsuri ce se impun.
Alexandra CUCU
